Alexandru Andriţoiu, 8 oct. 1929 – 1 oct. 1996, poet și traducător român. A trăit 67 de ani.
S-a născut în Vaşcău, jud. Bihor. S-a înscris la Facultatea de Filologie din Cluj, pe care a părăsit-o pentru a se înscrie la Şcoala de Literatură Mihai Eminescu din Bucureşti, absolvită în prima promoţie (1951). Curs despre Balzac susținut de Petru Dumitriu.
Debutul în presă și l-a făcut în 1949, la ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj, iar mai târziu a debutat și în presa culturală la „Almanahul literar”, unde a fost angajat și corector.
După ce a absolvit Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, a lucrat în redacțiile a diferite reviste, precum „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Gazeta Literară”, „Viața militară”.
Din 1965 a devenit redactor-șef al revistei „Familia” din Oradea, funcție pe care a rămas timp de aproape 25 de ani (1965–1989), de la primul număr până în 1989.
A debutat cu volumul În Ţara Moţilor se face ziuă, 1953, Premiul de Stat. Alte volume: Porţile de aur, 1958; Elixirul tinereţii, 1964; Simetrii, 1970, Premiul CCES; Aur, 1974; Două flori, două surori, 1988.
A elaborat antologii de poezie, singur sau în colaborare cu alţi autori: Antologie de poezie canadiană de limbă franceză, 1976; Antologie de poezie vietnameză clasică şi contemporană, 1980; Antologie de poezie chineză modernă, 1990.
Bun cunoscător de poezie, Alexandru Andrițoiu a alcătuit antologii și a tradus din lirica rusă, maghiară, greacă, vietnameză etc.
Opere principale:
Versuri realist-socialiste: În țara moților se face ziuă, 1953; Dragoste și ură, 1957; Porțile de aur, 1958; Cartea de lângă inimă, 1959; File de cronică, 1962;
După ce s-a eliberat de responsabilități propagandistice: Constelația lirei, 1963; Vârful cu dor, 1964; Elixirul tinereții , 1964 – nuvelă SF; Simetrii, 1970; Euritmii, 1972; Aur, 1974; Poeme noi, 1984; Versuri, F., 1987.