Citate de Feodor M. Dostoievski

Un realism limitat, care nu te duce decat pana la varful nasului, e mai primejdios decat cea mai nesabuita si cea mai fantastica imaginatie, fiindca e orb.

Imi e destul sa stiu ca pot.

Trebuie să iubeşti viaţa mai mult decât sensul vieţii.

Inima care iubeste mult, sufera mult.

Un idealist, atunci cand se izbeste de realitate, e totdeauna mai inclinat decat oricine sa creada ca orice ticalosie e posibila.

O fiinta care se obisnuieste cu toate este, cred, cea mai buna definitie a omului.

Nu te minti singur. Cel care se minte pe sine, si-si pleaca urechea la propriile sale minciuni, ajunge sa nu mai deosebeasca adevarul nici in el, nici in jurul lui, sa nu mai aiba respect nici pentru sine, nici pentru restul lumii.

Exista oameni despre care e greu sa spui ceva ce i-ar putea prezenta sub infatisarea lor cea mai tipica, cea mai caracteristica; acestia sunt asa-numitii oameni "obisnuiti", "banali", care intr-adevar formeaza majoritatea, sunt verigi - necesare in lantul intamplarilor vietii.

Toate religiile si toate conceptiile etice din lume se reduc la un singur principiu: ,,Sa iubesti virtutea si sa te feresti de viciu”.

Se cumpara idei de-a gata. Se vand pretutindeni, chiar pe gratis; dar ce-i gratis costa mai scump…

Natura e oglinda cea mai limpede, e destul sa privesti in ea!

Cand omul e fericit devine foarte bun si ingaduitor.

Respectul fata de ceilalti, un respect plin de modestie si politete, e prima conditie a adevaratei egalitati, mai mult, fara de care cred ca e cu neputinta sa te arati su­perior. Numai printr-o totala lipsa de infumurare poti ajunge la suprema omenie si te poti dovedi un om care se respecta pe sine insusi in orice situatie s-ar gasi si oricare i-ar fi locul harazit de soarta. Sa-ti cunosti locul pe lume si sa stii sa te respecti sunt insusiri foarte rare, cel putin tot atat de rare ca adevarata demnitate.

O greșeală originală e mai bună decât un adevăr banal. © CCC

Adesea, cand suntem nefericiti, simtim cu mai intensa durere nenorocirea altora; in loc sa se disperseze si sa se destrame, dimpotriva, sentimentul creste si devine mai puternic, mai adanc, mai intens.

Cum poti judeca un om fara a-i analiza gandurile? Exista oare un criteriu mai serios decat felul lui de a gandi, de a privi viata?

Cine este înclinat să piardă uşor respectul faţă de ceilalţi, nu se respectă în primul rând pe sine. (sau Respectă dacă vrei să fii respectat.)

Durerea adanca tace si se ascunde.

Omenirea nu se poate sa nu gaseasca in sine puterea de a trai in numele virtutii, chiar fara sa creada in nemurirea sufletului. O va afla in dragostea pentru libertate, pentru egalitate, pentru fraternitate.

Nu există în lume nimic mai greu decât sinceritatea şi nimic nu este mai uşor decât linguşirea.