Citate de Feodor M. Dostoievski

Exista oameni despre care e greu sa spui ceva ce i-ar putea prezenta sub infatisarea lor cea mai tipica, cea mai caracteristica; acestia sunt asa-numitii oameni "obisnuiti", "banali", care intr-adevar formeaza majoritatea, sunt verigi - necesare in lantul intamplarilor vietii.

Ferice de acela care are un ideal, chiar daca greseste. Omul are nevoie sa creada in ceva, sa creada in cineva.

Adesea, cand suntem nefericiti, simtim cu mai intensa durere nenorocirea altora; in loc sa se disperseze si sa se destrame, dimpotriva, sentimentul creste si devine mai puternic, mai adanc, mai intens.

O fiinta care se obisnuieste cu toate este, cred, cea mai buna definitie a omului.

Exista amintiri atat de dureroase incat iti pricinuiesc o suferinta fizica.

Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali.

Nu vreau şi nu pot crede că răul este starea normală a oamenilor.

Ca sa atingi perfectiunea, trebuie mai intai sa nu fi inteles multe lucruri, iar daca le intelegi prea in graba, risti sa nu le intelegi bine.

A nu te mira de nimic este, fără doar şi poate, un semn de prostie, şi nu de înţelepciune.

Durerea adanca tace si se ascunde.

Dacă Dumnezeu nu există, totul este permis. (Frații Karamazov) © CCC

Eroismul e mai presus de orice fericire, fiindca insusi faptul de a fi capabil de eroism este o fericire.

Cea mai subtila viclenie e sa te comporti simplu si firesc.

In toate, cu cat alegi calea cea mai simpla, cu atat e mai bine.

Inima care iubeste mult, sufera mult.

Pazeste-te chiar cand esti singur sa rostesti sau sa faci lucruri urate. Invata-te sa te rusinezi mai ales de tine decat de altul.

Dupa insucces, planurile cele mai bine intocmite par absurde.

Intelegeti-ma! sacrificiul voluntar, facut in deplina constiinta si liber de orice constrangere, jertfa de sine spre binele tuturor, acesta este, dupa mine, semnul celei mai inalte dezvoltari a personalitatii.

La baza actiunilor omenesti sunt cauze mult mai complexe si mai variate decat asa cum indeobste incercam a le explica mai tarziu, si rareori ele se contureaza cu destula precizie.

Respectul fata de ceilalti, un respect plin de modestie si politete, e prima conditie a adevaratei egalitati, mai mult, fara de care cred ca e cu neputinta sa te arati su­perior. Numai printr-o totala lipsa de infumurare poti ajunge la suprema omenie si te poti dovedi un om care se respecta pe sine insusi in orice situatie s-ar gasi si oricare i-ar fi locul harazit de soarta. Sa-ti cunosti locul pe lume si sa stii sa te respecti sunt insusiri foarte rare, cel putin tot atat de rare ca adevarata demnitate.