Citate de Feodor M. Dostoievski

Adeseori, ferindu-te de o greseala, cazi, fara sa vrei, in alta.

Nu traim indeajuns ca sa tragem vreun folos de pe urma greselilor noastre; le savarsim in tot cursul vietii si tot ce putem face, tot gresind astfel mereu, e sa murim indreptati.

Greseala pe care o face fiecare dintre noi este ca se gandeste prea mult la micile lui infrangeri, la dorintele lui personale si prea putin la acest miracol care e viata, la obligatia pe care o avem fata de ea, obligatia de a o face mai frumoasa, mai buna...

Trebuie să iubeşti viaţa mai mult decât sensul vieţii.

Cum poti judeca un om fara a-i analiza gandurile? Exista oare un criteriu mai serios decat felul lui de a gandi, de a privi viata?

Cu nici o ştiinţă nu veţi construi o societate, dacă vă lipseşte un material nobil, dacă vă lipseşte voinţa vie şi bună de a trăi cinstit şi cu dragoste.

Nu este ciudat ca ne aparam greselile noastre cu mai multa inversunare decat valorile noastre? (Nisip si spuma)

Îţi pierzi cea mai mare parte a tinereţii din cauza gafelor. Era evident că iubita mea mă va părăsi curând şi pentru totdeauna. Încă nu învăţasem că existau două lumi foarte diferite, cea a bogaţilor şi cea a săracilor. Mi-au trebuit, ca atâtor altora, douăzeci de ani şi războiul, ca să învăţ să stau la locul meu, să întreb de preţul lucrurilor şi al fiinţelor înainte de a le atinge şi, mai ales, înainte de a le iubi. (Călătorie la capătul nopții)

Multa nefericire a intrat in lume din cauza dezordinii si a lucrurilor ramase nespuse.

In teorie, iti poti iubi aproapele chiar de departe: de aproape este ca si imposibil.

Exista oameni despre care e greu sa spui ceva ce i-ar putea prezenta sub infatisarea lor cea mai tipica, cea mai caracteristica; acestia sunt asa-numitii oameni "obisnuiti", "banali", care intr-adevar formeaza majoritatea, sunt verigi - necesare in lantul intamplarilor vietii.

Niciodata nu a devenit cineva mai nenorocit decat atunci cand singur a gresit. Suntem, daca nu stapanii, in tot cazul creatorii nostri.

A nu te mira de nimic este, fără doar şi poate, un semn de prostie, şi nu de înţelepciune.

Dacă Dumnezeu nu există, totul este permis. (Frații Karamazov) © CCC

Singurul om care sa nu faca niciodata o greseala este unul care nu face nimic. © CCC

Dorinta, ca si nevoia, n-are oprelisti.

Femeia a fost a doua greşeală a lui Dumnezeu.

Daca inchizi usa tuturor greselilor, adevarul va ramane afara.

Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali.

Nu te minti singur. Cel care se minte pe sine, si-si pleaca urechea la propriile sale minciuni, ajunge sa nu mai deosebeasca adevarul nici in el, nici in jurul lui, sa nu mai aiba respect nici pentru sine, nici pentru restul lumii.