Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "banalitate"

O greșeală originală e mai bună decât un adevăr banal.

© CCC

Puțini oameni sunt scutiți să spună platitudini, iar nenorocirea este că se dorește să fie spuse într-un mod plăcut.

(Maxime, sentințe și reflecții morale și politice)

© CCC

Nu trebuie sa uitam cat de repede devin truisme viziunile geniilor.

Înțelepciunea înseamnă să distingi miraculosul de banal…

Ca intamplarea cea mai banala sa devina aventura trebuie si e de ajuns sa te apuci sa o povestesti.

Este ciudat ca oamenii nu sunt niciodata mai banali ca atunci cand se iau in serios.

A canta o nota gresit este un lucru banal, dar a canta fara pasiune este de neiertat.

Cel mai banal lucru devine încântător dacă îl ascunzi.

(Portretul lui Dorian Gray)

Trecutul traieste, e viu, ia parte la prezent, il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla. Unele amintiri scad in importanta, palesc, altele, dimpotriva, capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte. Devin, din fleacuri, momente esentiale. De aceea, azi, inteleg ca destinul se ascunde, deseori, in cea mai cenusie si insesizabila banalitate.

Cu sacu-i plin de banalități s-a prezentat

și anul ăsta zâna primăvară,

cu toate-acestea noi ne-am bucurat

de parcă-ar fi venit întâia oară.

 

Contrazicându-mă cu mine însămi și-n sfârșit,

riscând să-mi stric pantofii prin noroi,

m-am dus să vad ce flori au răsărit

în parcul vast si gol de lânga noi.

 

De mult nu mă-ncercase așa dor

de viață și călcam nerăbdătoare;

simțeam cum se-nfioară sub picior

pamântul umed, fecundat de soare.

 

Copacii goi mi s-au părut încântători –

Parcă-aș fi vrut să-i strâng în brațe, să-i sărut

(trecusem până-atunci de-atâtea ori

pe lângă ei și nici nu i-am văzut)

 

Iar ceru-albastru, vag, nedefinit

(ca rochiile care ies la spălat),

cu capul dat pe spate l-am privit

și l-am găsit de-a dreptul minunat.

 

Pe urmă-am dat de toporași lângă-un stejar

erau așa de-albaștri, delicați –

ca niște firmituri lăsate-n dar

de primăvară, printre pomi-ntunecați.

 

M-am aplecat cu inima batând,

dar când era să-i rup, nici eu nu stiu

de ce si cum, dar mi-a venit în gând

că pentru ei paharu-i un sicriu.

 

Și m-am întors spre casă mai agale,

c-o oboseală fericită-n pași,

iar dacă mâinile-mi erau la fel de goale,

în schimb, aveam în suflet toporași.

(Toporași)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.