Citate de Feodor M. Dostoievski

Dupa insucces, planurile cele mai bine intocmite par absurde.

Ceea ce ma tulbura, nu este faptul ca m-ai mintit, ci faptul ca, de acum inainte, nu voi mai putea sa te cred. Ce qui me bouleverse, ce n'est pas que tu m'aies menti, c'est que désormais, je ne pourrai plus te croire.

Nefericirea oamenilor care au mintit foarte mult consta in faptul ca nimeni nu ii mai crede atunci cand spun adevarul. (Mascareigne) © CCC

Cand omul e fericit devine foarte bun si ingaduitor.

Ferice de acela care are un ideal, chiar daca greseste. Omul are nevoie sa creada in ceva, sa creada in cineva.

Din pacate, minciuna nu-si alege ca unealta numai oameni necinstiti.

Limba minte cuvantul si cuvantul, gandul. (Strabunii) © CCC

Dorinta, ca si nevoia, n-are oprelisti.

Cum poti judeca un om fara a-i analiza gandurile? Exista oare un criteriu mai serios decat felul lui de a gandi, de a privi viata?

Cine este înclinat să piardă uşor respectul faţă de ceilalţi, nu se respectă în primul rând pe sine. (sau Respectă dacă vrei să fii respectat.)

Nu te minti singur. Cel care se minte pe sine, si-si pleaca urechea la propriile sale minciuni, ajunge sa nu mai deosebeasca adevarul nici in el, nici in jurul lui, sa nu mai aiba respect nici pentru sine, nici pentru restul lumii.

In anumite situatii, invingatorului ii este rusine de cel pe care l-a invins, tocmai fiindca si-a aratat superioritatea fata de el.

Dupa ce ai mintit, iti trebuie o memorie buna.

Un om care este atat de drept si de generos, incat recunoaste valoarea altuia, chiar in detrimentul sau, vadeste atata demnitate, incat se poate socoti superior oricui.

Pedeapsa de a te pastra mereu in inima mea o voi ispasi cu drag mereu in amintirea zilei in care te-am cunoscut.

Adesea, cand suntem nefericiti, simtim cu mai intensa durere nenorocirea altora; in loc sa se disperseze si sa se destrame, dimpotriva, sentimentul creste si devine mai puternic, mai adanc, mai intens.

Pe cei ce mint, sperand ca scapa, ii vezi curand intrand la apa.

Ca sa atingi perfectiunea, trebuie mai intai sa nu fi inteles multe lucruri, iar daca le intelegi prea in graba, risti sa nu le intelegi bine.

Toate religiile si toate conceptiile etice din lume se reduc la un singur principiu: ,,Sa iubesti virtutea si sa te feresti de viciu”.

Respectul fata de ceilalti, un respect plin de modestie si politete, e prima conditie a adevaratei egalitati, mai mult, fara de care cred ca e cu neputinta sa te arati su­perior. Numai printr-o totala lipsa de infumurare poti ajunge la suprema omenie si te poti dovedi un om care se respecta pe sine insusi in orice situatie s-ar gasi si oricare i-ar fi locul harazit de soarta. Sa-ti cunosti locul pe lume si sa stii sa te respecti sunt insusiri foarte rare, cel putin tot atat de rare ca adevarata demnitate.