Citate de Adam Mickiewicz

Ce castiga cei care mint? Ca nu sunt crezuti cand spun adevarul.

Mai bine o singura clipa de aprilie decat o luna intreaga de toamna. (Balade si romante) © CCC

O minciuna repetata de o mie de ori ramane minciuna, o minciuna repetata de un milion de ori devine adevar.  

Pazeste-te de mincinosul care amesteca si putin adevar in minciunile lui.

Mincinosul are nevoie de memorie bună. (Mincinosul)

Cine ignora dragostea traieste fericit; are parte de nopti linistite si zile netulburate in casa lui pasnica. (Strabunii) © CCC

Nu minţi, dar nici nu spune tot adevărul. Nimic nu necesită o purtare mai prudentă ca adevărul - e ca o hemoragie a inimii înseşi. *

Cel mai nefericit dintre toti este cel care nu mai iubeste si nu poate uita ca a iubit. (Resemnare) © CCC

Avocatii poarta robe ca să minta la fel de bine ca femeile. Les avocats portent des robes pour mentir aussi bien que les femmes.

Minciuna este, uneori, un hot de energie sau un salvator de ultim moment. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Exista imprejurari in care minciuna este cea mai sfanta datorie. © CCC

Dragostea de minciuna naste in mod cert minciuna. Dragostea de adevar nu naste neaparat adevarul.

Orice mare minciună are nevoie de detalii amănunțite pentru a deveni credibilă. (Portrete istorice și literare: Aleksandr Pușkin) © CCC

Niciodata nu se minte atat de mult ca inaintea unor alegeri, in timpul unui razboi sau dupa o vanatoare.

Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multişor poveste: De când sunt regi, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă.

Nu te minti singur. Cel care se minte pe sine, si-si pleaca urechea la propriile sale minciuni, ajunge sa nu mai deosebeasca adevarul nici in el, nici in jurul lui, sa nu mai aiba respect nici pentru sine, nici pentru restul lumii.

Doar te-am văzut și-ndată m-am și aprins la față Cătând o cunoștință-n privirile-ți străine; Împuprurarea ta s-a și răsfrânt în mine Ca roza care pieptu-și deschide-n dimineață. Doar ai cântat - și plânsul un văl mi-a pus privirii Căci inima-mi fusese de glasul tău mișcată; Mi se părea că îngerii l-au chemat, să bată Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii. Iubito! Ochii tăi, deschis să recunoscă De-am să te mișc vreodată cu vorba sau privirea; Nu-mi pasă: oameni, soartă, de-au să se-mpotrivească, Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis Și dacă mâna-ți altuia au s-o dăruiască, Să recunoști că mie mi-e sufletul tău scris. (Laurei) (Traducere de Miron Radu Paraschivescu)

Ceea ce ma tulbura, nu este faptul ca m-ai mintit, ci faptul ca, de acum inainte, nu voi mai putea sa te cred. Ce qui me bouleverse, ce n'est pas que tu m'aies menti, c'est que désormais, je ne pourrai plus te croire.

Ce este viata omeneasca in aceasta lume schimbatoare? Doar o clipa. (Strabunii) © CCC

Glasul adevărului nu este dulce, dulce este vorba mincinoasă. Omul moral nu e bun de gură, bun de gură este cel mincinos.