Adam Mickiewicz

Adam Mickiewicz

Adam Mickiewicz, 24 dec. 1798 – 26 nov. 1855, poet, dramaturg, eseist, publicist, traducător, profesor de literatură slavă și activist politic polonez, considerat unul dintre cei mai mari poeți romantici. A trăit 57 de ani.

Adam Bernard Mickiewicz, în lituaniană – Adomas Bernardas Mickevičius, s-a născut la Zaosie, lângă Nowogródek, veche cetate lituaniană.

Este cel mai cunoscut poet polonez, activist şi publicist politic, numit poetul transfigurării, bardul slav. Alături de Juliusz Słowacki şi de Zygmunt Krasiński, este socotit cel mai mare poet al romantismului polonez (așa-numitul nucleu al celor Trei Barzi), al literaturii poloneze în general şi chiar unul dintre cei mai mari la scară europeană.

Remarcabil creator al dramei romantice în Polonia, la fel ca în Europa, Mickiewicz a fost comparat cu Byron şi Goethe.

De asemenea, a fost primul conferenţiar (original) de literatură slavă la Collège de France. Adam Mickiewicz este, mai presus de orice, un creator imens, unul dintre cei mai mari poeți romantici europeni, intelectual de prima marime, prelegerile sale la Collège de France surprinzand prin prospețimea punctelor lor de vedere.

Cunoscut, îndeobşte, ca autor de balade, povestiri poetice, al dramei „Bătrânii”, precum şi al epopeii naţionale „Pan Tadeusz”, trebuie apreciat şi ca autor al manifestului ”Despre poezia romantică”, publicat, alături de Balade şi Romanţe, în volumul Poezje – 1822.

Este sărbătorit în patria natală ca părintele spiritual al literaturii poloneze moderne, un rol împărtășit cu alți “barzi-profeți” preum Zygmunt Krasiński, Juliusz Słowacki și Cyprian Kamil Norwid.

Este considerat poetul național al Poloniei, Lituaniei și Belarusului. O figură de primă mărime a romantismului polonez, unul dintre cei “trei barzi” slavi ai Poloniei și cel mai mare poet al Poloniei, fiind comparat cu Byron și Goethe.

A petrecut o mare parte a vieții în Franța și a fost profesor la Collège de France, alaturi de istoricul Jules Michelet, fiind audiat de numeroși studenți români. Ideile sale s-au răspândit între tinerii revoluționari Alexandru Papiu-Ilarian, Nicolae Bălcescu și Ion Heliade Rădulescu.

Opere principale:

– Balade și romanțe, 1822, lirica inspirata din folclorul slav;

– drama poetica Străbunii, 1823 – 1832, o sărbătoare veche, slava si lituaniana, de comemorare a mortii strămoșilor, inspirata de Dante, comparata cu Faust de Goethe si Manfred de Byron;

– poemul narativ Grażyna (Frumoasa printesa), 1823, inspirat de Byron, descrie faptele unei căpetenii lituaniene împotriva Cavalerilor Teutoni;

– romanul in versuri Konrad Wallenrod, 1826 – 1827, inspirat de Byron, dedicat sfantului Bonaventura, releva angajamentul sau patriotic; considerat drept un “manual de conspirație” de catre istoricul Mochnacki, lucrarea a fost sursa de inspiratie pentru revolta din noiembrie 1830 împotriva dominatiei ruse. Deși tema avea un caracter subversiv, a reusit sa evite cenzura, în principal datorita omagiului adus țarului Nicolae I al Rusiei, în prefața celei de-a doua ediții;

– Sonete din Crimeea, 1826;

– Cartea națiunii și a pelerinilor poloni, 1832, proza cu caracter mesianic;

– poemul epic national Pan Tadeusz, 1834, ultimul mare poem epic din literatura europeană,  inspirat de Goethe, epopee care reconstituie viața nobilimii lituaniene în timpul campaniilor napoleoniene; este lectura obligatorie în școlile poloneze; un film bazat pe acest poem a fost turnat în 1999 de către Andrzej Wajda;

– Slavii, 1849, curs în limba franceză ținut la Collège de France.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.