Citate de Adam Mickiewicz

In neputinta, omul isi descopera adevarata forta.

Fiecare are atata dreptate cata putere are.

Întărește-mă fiind alături de puterea mea, nu de slăbiciunea mea. © CCC

Un om puternic își flatează mai mult interlocutorul printr-o confidență decât printr-un compliment. (Puterea) © CCC

Adevăratul scop al celor puternici este de a încuraja o putere mai mare în cei slabi și nu de a-i menține pe cei slabi în acea stare în care se află la mila celor puternici. © CCC

Doar te-am văzut și-ndată m-am și aprins la față Cătând o cunoștință-n privirile-ți străine; Împuprurarea ta s-a și răsfrânt în mine Ca roza care pieptu-și deschide-n dimineață. Doar ai cântat - și plânsul un văl mi-a pus privirii Căci inima-mi fusese de glasul tău mișcată; Mi se părea că îngerii l-au chemat, să bată Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii. Iubito! Ochii tăi, deschis să recunoscă De-am să te mișc vreodată cu vorba sau privirea; Nu-mi pasă: oameni, soartă, de-au să se-mpotrivească, Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis Și dacă mâna-ți altuia au s-o dăruiască, Să recunoști că mie mi-e sufletul tău scris. (Laurei) (Traducere de Miron Radu Paraschivescu)

Taria unui lant sta in veriga lui cea mai slaba.

Cel mai obișnuit mod prin care oamenii renunţă la puterea lor este să creadă că nu au niciuna. © CCC

Împărţirea puterii este cea mai sigură cale de a preveni abuzul de putere. © CCC

Pentru ce urmeaza lumea majoritatea? Pentru ca are mai multa dreptate? Nu, ci mai multa forta…pentru ce sunt respectate legile si vechile opinii? Pentru ca sunt mai sanatoase? Nu, dar ele sunt unice, evita deosebirile de pareri.

Slăbiciunea îmi vine de la natură, puterea îmi vine de la Dumnezeu care o deține și o împarte la infinit. (Poeme sacre și profane) © CCC

Puterea fara Morala este o crima, dar Morala fara putere este o utopie.

Nimeni nu are obligatii mai mari decat puterile lui.

Nu toti putem de toate.

Dreptatea fara forta este neputincioasa, forta fara dreptate este tiranica.

În fragede cânturi cereşti - o melodie, Abia de s-aude - cânt de ciocârlie, Prima albă floare iată că învie, Ghioceii străluce în perdea aurie.   Eu: E prea devreme, floricico, prea devreme Nordul răsuflă încă ger, Albe zăpezi din munţi aşteaptă vreme, Dumbrava e udă până la cer.   Abia de-i miji luminiţa aurie, Să te-ascunzi sub poala mamei-pădure, Când dinţii de chiciură târzie Sau perla rece de rouă, viaţa vor să-ţi fure.   Floricica: Viaţa noastră-i trai de fluturi, Trează-n în zori, seara te scuturi; E mai bună clipa - una în Prier, Decât multe-n toamnă-n ger.   Pentru Domnul strângi pomană, Daruri, la prieteni sau iubită, Din floarea mea tu fă cunună, Cunună pe cunună împletită.   Eu: În neruşinata iarbă, în sălbatica pădure Ai crescut tu floare dragă! Cu o strălucire slabă şi de stat micuţă tare, Cine-ţi dă mândrie, fală?   N-ai culorile din zori, Nici baticul de tulipă, Nici rochiţele de crin, Nici roza pictată-n sân.   Te voi împleti-n cunună; Dar încredere, de unde-atâta! Prietenii şi cu iubita Te primesc cu drag în mână?   Floricica: Prietenii mă culeg de cu seară, Înger vestitor de primăvară; Prietenia n-are strălucire multă La umbră mai bine-ascultă.   Demnă de ce-i mânuţa fetei Spune-mi, divină Maria! Pentru primul mugur-tulei, Capăt prima... ah! doar întâia Lacrimă. (Poezii, vol. I – Balade și romanţe)

Cel mai nefericit dintre toti este cel care nu mai iubeste si nu poate uita ca a iubit. (Resemnare) © CCC

Exista numai doua virtuti. O, de-ar fi de-a pururi unite: bunatatea mereu puternica, puterea mereu buna.

Manifestarea puterii, care ii impresionează cel mai mult pe oameni, este sobrietatea. © CCC