Gulagul, care a cazut ca un trasnet peste soarta mea, mi-a zdruncinat din radacini perspectivele si credintele, iar reculul anilor petrecuti in lagar ma urmareste si astazi. Gulagul mi-a dat o perspectiva clara asupra a tot ceea ce insemna bolsevism, asupra a ceea ce era in realitate comunismul sovietic. Aceasta perspectiva mi-a permis, in cele din urma, sa deslusesc la un nivel foarte profund conditia umana.
In neputinta, omul isi descopera adevarata forta.
Dreptatea fara forta este neputincioasa, forta fara dreptate este tiranica.
Dreptatea e intotdeauna de partea celui mai tare.
Nu exista decat o singura putere: constiinta in slujba dreptului.
Treptat mi s-a descoperit ca linia care desparte binele de rau nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om — si apoi prin toate inimile omenesti. Si chiar si inlauntrul inimilor coplesite de rau, se pastreaza un mic cap de pod al binelui. Si chiar si in cea mai buna dintre toate inimile, ramane nedezradacinat... un coltisor de rau.
Iubesc puterea, dar o iubesc ca un artist. O iubesc asa cum un muzician isi iubeste vioara, pentru a scoate din ea sunete, acorduri si armonie.
Nimic exterior tie nu are vreo putere asupra ta.
Puterea fara Morala este o crima, dar Morala fara putere este o utopie.
Puterea omului a crescut in toate domeniile, cu exceptia puterii asupra lui insusi.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.