Citate de Feodor M. Dostoievski

Un om intreg isi jertfeste si viata cand socoteste ca e necesar.

Este posibil să-i iubeşti pe toţi oamenii? Bineînţeles că nu, ba chiar ar fi nenatural. În iubirea abstractă faţă de toată omenirea, te iubeşti aproape întotdeauna doar pe tine însuţi.

Sunt oameni rai care ar fi mai putin primejdiosi daca nu li s-ar intampla sa fie uneori si buni.

Nimeni nu e rau degeaba.

Rasul e cel mai sigur examen al sufletului omenesc. Niciodata firea omului nu se dezvaluie mai deplin ca atunci cand rade. Uneori, e foarte greu sa dibuiesti caracterul cate unui om, dar e de ajuns sa-l surprinzi o singura data razand sincer si brusc, si atunci caracterul lui iti apare ca lumina zilei.

Nu numai că oamenii trebuie să moară și oamenii trebuie să sufere, dacă nu aici, atunci acolo. Dar ceea ce este îngrozitor este că lumea continuă și oamenii continuă să fie prostește de cruzi - în vechile moduri și tot timpul. (Cazul Marsden: o poveste de dragoste) © CCC

Pedeapsa de a te pastra mereu in inima mea o voi ispasi cu drag mereu in amintirea zilei in care te-am cunoscut.

Inima care iubeste mult, sufera mult.

Se cumpara idei de-a gata. Se vand pretutindeni, chiar pe gratis; dar ce-i gratis costa mai scump…

Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali.

Nu te minti singur. Cel care se minte pe sine, si-si pleaca urechea la propriile sale minciuni, ajunge sa nu mai deosebeasca adevarul nici in el, nici in jurul lui, sa nu mai aiba respect nici pentru sine, nici pentru restul lumii.

Exista oameni despre care e greu sa spui ceva ce i-ar putea prezenta sub infatisarea lor cea mai tipica, cea mai caracteristica; acestia sunt asa-numitii oameni "obisnuiti", "banali", care intr-adevar formeaza majoritatea, sunt verigi - necesare in lantul intamplarilor vietii.

Cea mai subtila viclenie e sa te comporti simplu si firesc.

In viata trebuie sa stii sa induri micile nefericiri. Fara ele, viata n-are nici un haz.

Cine este înclinat să piardă uşor respectul faţă de ceilalţi, nu se respectă în primul rând pe sine. (sau Respectă dacă vrei să fii respectat.)

Un idealist, atunci cand se izbeste de realitate, e totdeauna mai inclinat decat oricine sa creada ca orice ticalosie e posibila.

Dorinta, ca si nevoia, n-are oprelisti.

In teorie, iti poti iubi aproapele chiar de departe: de aproape este ca si imposibil.

Imi e destul sa stiu ca pot.

Adesea, cand suntem nefericiti, simtim cu mai intensa durere nenorocirea altora; in loc sa se disperseze si sa se destrame, dimpotriva, sentimentul creste si devine mai puternic, mai adanc, mai intens.