Citate despre Dispret

A fi dispretuit de cei cu care traiesti e un lucru pe care putini au putut si vor putea sa-l indure. In faptul acesta este poate cea mai puternica frana pe care natura a pus-o nedreptatilor omenesti. Astfel, orice om cu judecata va sfarsi prin a recunoaste ca este, evident, in propriul sau interes sa fie om cumsecade.

Omenirea nu se poate sa nu gaseasca in sine puterea de a trai in numele virtutii, chiar fara sa creada in nemurirea sufletului. O va afla in dragostea pentru libertate, pentru egalitate, pentru fraternitate.

Cine este înclinat să piardă uşor respectul faţă de ceilalţi, nu se respectă în primul rând pe sine. (sau Respectă dacă vrei să fii respectat.)

Nu vreau și nu pot să cred că răul este o stare normală a oamenilor.

Pentru înţelepciune nu există nimic mai de dispreţ ca filozofarea goală.

Oamenii sunt facuti in asa fel, incat pana si talharilor celor mai lipsiti de constiinta nu le place sa fie tintuiti la stalpul infamiei.

Toate religiile si toate conceptiile etice din lume se reduc la un singur principiu: ,,Sa iubesti virtutea si sa te feresti de viciu”.

In teorie, iti poti iubi aproapele chiar de departe: de aproape este ca si imposibil.

Un om este nefericit pentru ca nu stie ca este fericit, acesta este singurul motiv.

Durerea adanca tace si se ascunde.

A doua jumatate din viata omului se compune de obicei numai din deprinderile acumulate in prima jumatate.

O greșeală originală e mai bună decât un adevăr banal. © CCC

Cea mai subtila viclenie e sa te comporti simplu si firesc.

Adesea, cand suntem nefericiti, simtim cu mai intensa durere nenorocirea altora; in loc sa se disperseze si sa se destrame, dimpotriva, sentimentul creste si devine mai puternic, mai adanc, mai intens.

A nu te mira de nimic este, fără doar şi poate, un semn de prostie, şi nu de înţelepciune.

Dorinta, ca si nevoia, n-are oprelisti.

Respectul fata de ceilalti, un respect plin de modestie si politete, e prima conditie a adevaratei egalitati, mai mult, fara de care cred ca e cu neputinta sa te arati su­perior. Numai printr-o totala lipsa de infumurare poti ajunge la suprema omenie si te poti dovedi un om care se respecta pe sine insusi in orice situatie s-ar gasi si oricare i-ar fi locul harazit de soarta. Sa-ti cunosti locul pe lume si sa stii sa te respecti sunt insusiri foarte rare, cel putin tot atat de rare ca adevarata demnitate.

Cu nici o ştiinţă nu veţi construi o societate, dacă vă lipseşte un material nobil, dacă vă lipseşte voinţa vie şi bună de a trăi cinstit şi cu dragoste.

Nu vreau şi nu pot crede că răul este starea normală a oamenilor.

Este posibil să-i iubeşti pe toţi oamenii? Bineînţeles că nu, ba chiar ar fi nenatural. În iubirea abstractă faţă de toată omenirea, te iubeşti aproape întotdeauna doar pe tine însuţi.