Citate despre Dispret

Elogiul unui artist este făcut cu adevărat atunci când se vorbește destul despre opera sa, încât să nu mai fie nevoie să i se laude persoana. (Emilia Galotti, 1772)

A fi dispretuit de cei cu care traiesti e un lucru pe care putini au putut si vor putea sa-l indure. In faptul acesta este poate cea mai puternica frana pe care natura a pus-o nedreptatilor omenesti. Astfel, orice om cu judecata va sfarsi prin a recunoaste ca este, evident, in propriul sau interes sa fie om cumsecade.

Cand ceri cuiva indulgenta, ii ceri dispret indulcit, ori, dupa imprejurari, agravat cu bunavointa.

Ca sa poti dispretui, ar trebui sa fii infailibil. Altfel, trisezi.

Nu adevarul in a carui posesie se afla sau isi inchipuie ca se afla, ci osteneala sincera pe care si-a dat-o ca sa-l dobandeasca face valoarea omului, fiindca nu prin posesie, ci prin cercetare ii sporesc puterile . . . Posesia te face linistit, lenes, trufas.

Bogatia de experienta straina, agonisita din carti, se cheama eruditie. Experienta proprie este intelepciune.

Oamenii care pot dispretui pe semenii lor nu se vor ridica niciodata la adevarata noblete, fiindca, la randul lor, vor fi si ei dispretuiti de altii.

Vederea durerii provoaca neplacere daca nu exista o frumusete in cel ce sufera, o frumusete care sa poata preschimba neplacerea in dulcele sentiment al compasiunii.

Pana la urma ii dispretuim intotdeauna pe cei care sunt prea usor de parerea noastra.

Acela care se compara cu cei nedemni isi pierde reputatia.

Disprețul fata de noi al celui pe care il dispretuim ni se pare comic. (Celibatarii) © CCC

Nu poate fi mare ce nu e adevarat.

Leului ii e rusine sa vaneze alaturi cu vulpea.

Admiratia e un sentiment rece, care prin caracterul ei de uimire inerta, exclude orice pasiune mai calda.

E tot atat de rau sa fii dispretuit, pe cat este de rau sa fii invidiat.

Dezacordul, care ia nastere numai din faptul ca fiecare considera adevarul dintr-un unghi diferit, este acord asupra esentialului.

La cei slabi, de alta constrangere nevoie nu-i, decat de slabiciunea lor insisi.

Orice nimic prea mult dispretuit amarnic se razbuna.

Oamenii nu-s intotdeauna ce par... si rar ceva mai buni.

Ce ridicol este sa atribui adancimea unei rani nu taisului, ci stralucirii spadei. La fel deci, ce ridicol este ca superioritatea pe care adevarul i-o da unui adversar asu­pra noastra s-o atribuim stilului sclipitor al acestuia. Nu cunosc nici un stil sclipitor care sa nu-si imprumute stralucirea mai mult sau mai putin de la adevar. Numai ade­varul da veritabila stralucire.