Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica)
Baruch Spinoza
“Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.”
Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște.
Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect.
Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă.
Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.
Nu e greu sa gasesti adevarul. E greu sa ai dorinta de a-l gasi.
Crede in cei care cauta adevarul. Indoieste-te de cei care l-au gasit.
Nesfarsita varietate a mintilor omenesti face ca nici un adevar sa nu se prezinte in acelasi chip pentru doi oameni.
Avem mult prea mult adevar! In ziua de azi ne-ar trebui mai multa frumusete.
Adevarul nu e nici ironic, nici experimental. Marile carti ale lumii sunt carti intunecate si grave, care folosesc inclusiv ironia si experimentul in sensul acestei seriozitati esentiale, acestei responsabilitati in lipsa careia esti un simplu literator.
Orice adevar este mai bun decat o incertitudine continua.
Desi iubim si prietenia si adevarul, totusi e o datorie sfanta sa pretuim mai mult adevarul.
Pentru a cunoaste bine un adevar, trebuie sa-l fi combatut mai intai.
© CCC
Cand esti obligat sa dai cuiva o explicatie, nicio nascocire nu te poate servi mai bine decat adevarul.
Ii iubim pe cei care predică adevărurile si nu adevărurile noastre.
(Predici duminicale)
© CCC
Adevarul nu-l patrundem numai cu ratiunea, ci si cu inima.
Este mai usor de recunoscut eroarea, decat de gasit adevarul; aceea sta la suprafata… acesta-i in adancime.
Binele nu poate fi realizat decat prin adevar, dar adevarul nu pretuieste decat prin realizarea binelui.
Adevărul este prea simplu; la el se ajunge prin ceva complicat.
Cea mai nobila preocupare a omului este…omul.
Sunt adevaruri asa de putin batatoare la ochi, incat descoperirea lor este aproape o creatie.
Poate ca nu exista adevar, care sa nu fie pentru o minte sucita prilej de eroare.
Sa ne ferim a vesti adevarul celor care nu sunt in stare sa-l asculte.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.