Citate despre Adevar

Adevărul este apogeul tăcerii dintre bine şi rău.

Averea nu aduce fericirea. (Maiorul Cravachon) © CCC

Adevarul este in imaginatie. © CCC

E usor sa convingi pe cineva despre un adevar placut.

Adevărul este precum cea mai bună mutare din șah: există, dar trebuie să-l cauți. (Tabla din Flandra) © CCC

Daca cineva iti arata caracterul intr-o oglinda si iti dovedeste ca trebuie spalat si nu spoit, nu are rost sa spargi oglinda. Du-te si fa rost de apa si sapun.

Devotamentul este cea mai frumoasa podoaba a unei femei. (O palarie de pai din Italia) © CCC

Imi place sublimul, dar nu iubesc decat adevarul.

Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica) Baruch Spinoza “Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.” Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște. Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect. Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă. Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.

Poate ca nu exista adevar, care sa nu fie pentru o minte sucita prilej de eroare.

Un egoist nu poate iubi un prieten; dar nu se poate lipsi de prieteni: el nu s-ar iubi niciodata de-ajuns de unul singur. © CCC

Nu-ti imbogatesti sufletul cu adevaruri marunte; cine si-ar face avere adunand praful de aur imprastiat pe pamant?

Niciun adevar nu merita sa ramana exemplar.

Intr-o epoca de minciuna universala, sa spui adevarul este deja un act revolutionar.

Nu adevarul in a carui posesie se afla sau isi inchipuie ca se afla, ci osteneala sincera pe care si-a dat-o ca sa-l dobandeasca face valoarea omului, fiindca nu prin posesie, ci prin cercetare ii sporesc puterile . . . Posesia te face linistit, lenes, trufas.

Deşi Adevărul şi Minciuna sunt gemene, Adevărul este mai bătrân decât Minciuna. (Poeme sacre și profane) © CCC

Nu există nimic mai presus de adevăr.

Iubirea adevarului se arata in tendinta de a descoperi si pretui binele oriunde se afla.

In cele din urma, mi-am dat seama ca nu mai eram singurul care impartasea fidelitatea sotiei mele. © CCC

Erorile sunt adeseori fecunde pentru noi adevaruri.