Citate despre Adevar

Adevărul circulă numai cu fruntea sus. Când și-o pleacă, a trecut de partea adversă.

Este atat de amar si de deprimant sa vezi ceea ce in taina sufletului tau esti convins a fi adevarul si dreptatea, batjocorit si palmuit…sa auzi cum este defaimat cu cuvinte triviale si sa nu poti face nimic, nimic altceva decat sa iubesti acest adevar cu inca si mai multa fidelitate, sa ingenunchezi cu inca si mai multa veneratie in fata lui.

Aforismul are aer de evidenta numai cand exprima o ipoteza a inimii.

Adevarul este in noi insine.

Toate marile adevăruri încep prin a fi blasfemii. (Annajanska, împărăteasa bolșevică)

Ea canta si eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naste sufletul.

Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-ațâță jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă.   O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade.   O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi.   E toamnă. (Amurg de toamnă)

Iubirea adevarului se arata in tendinta de a descoperi si pretui binele oriunde se afla.

Valul este dorul marii de a saruta tarmul.

Mana stanga se aseamana la perfectie cu mana dreapta atat prin forma cat si prin dimensiuni si totusi mana stanga n-o poti imbraca in manusa mainii drepte.

Inscriptie pe o fantana: ceea ce-i adanc nu straluceste.

Adevarul e acelasi pentru toti. Viata e maniera pe care o alegem ca sa-l distorsionam.

Doar iluzia este usoara. Adevarul este intotdeauna dificil! (Pe patru voci) © CCC

Când prin oraş calci lin pe străzi sămânţa ulmilor, şi-n mers în adevăruri limpezi crezi - mai e nevoie de vreun vers?   Când muşchiul de pădure mult ne-alină-n vară verde dor şi glasul picurat ţi-ascult - mai e nevoie de-un izvor?   Când în bătaia vântului mlădie umbli pe colnic, pe-ntinderea pământului mai e nevoie de vreun spic?   Când între lipsă şi prisos ne bucurăm de câte sunt şi cântă pe subt glii un os - mai e nevoie de cuvânt?   Când îţi ghicesc arzândul lut cum altul de Tanagra nu-i, din miazănoapte până-n sud mai e nevoie de statui?   Când hoinărind, alăturea, noi mână-n mână ne găsim cu ochii la aceeaşi stea - mai e nevoie de destin? (Strofe de-a lungul anilor)

Adevarul e de multe ori o arma primejdioasa. E posibil sa minti, si chiar sa omori, prin intermediul adevarului.

Propaganda in favoarea unui adevar degradeaza adevarul.

Nimic nu cere mai multa prudenta decat adevarul.

Mereu şi înaintea tuturor defilează Minciuna, fascinându-i pe proşti cu stridenţa ei vulgară. Ultimul, mai la urmă, vine Adevărul, care şchiopătează, mergând agale în urma Timpului... La suprafaţă se află mereu înşelăciunea şi la ea se reped oamenii superficiali. Adevărata Esenţă se închide în sine pentru a fi mai preţuită de către cunoscători şi de cei înzestraţi cu raţiune.

Viata ne invata sa cultivam uitarea, ca o masura de consolare a fiintei.

Nici un popor nu e atat de decazut incat sa nu merite sa te jertfesti pentru el, daca ii apartii.