Eu nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi -
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
(Vei plânge mult ori vei zâmbi?)
Poetul este nu atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le aduce in starea de gratie.
Mi-e imposibil sa gasesc un sens in viata, daca nu ma simt miscat de un sentiment violent si profund.
Nici un popor nu e atat de decazut incat sa nu merite sa te jertfesti pentru el, daca ii apartii.
Nu rareori suntem asa departe de "adevar" numai fiindca ne sfiim sa spunem absurditati.
Aburii ce se ridică dintr-o baltă murdară sunt tot așa de curați ca și aburii ce se înalță din cel mai limpede râu.
Numai creatia rascumpara toate suferintele.
Spiritul este prin natura sa intolerant. Materia, viata, istoria - sunt dascalii care-l initiaza in doctrina tolerantei.
Literatura aforistica e sarea gandirii.
"Cunoaste-te pe tine insuti"; foarte bine, dar pentru a incepe ceva in viata nu trebuie sa astepti pana te vei cunoaste pe tine insuti. In caz contrar, aceasta lozinca ar deveni pentru oricine un epitaf.
Unii isi analizeaza cu atata staruinta slabiciunile, incat ajung sa le dea alt nume...
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.