Totdeauna rasuna in preajma noastra o muzica, care ne vrajeste gandurile, ne subjuga inimile si ne sileste sa ne potrivim pasul dupa tactul ei. O muzica ce ne imbata, si ne sugereaza ritmul unui joc salbatic sau al unui mars funebru, ritmul unei romante visatoare sau al unui imn razboinic. Muzica aceasta: spiritul timpului.
De cate ori o putere noua tasneste in noi, ni se tulbura sufletul ca apa unei fantani in care s-a desfundat un izvor nou.
Tinem la viata ca la o femeie iubita: pe zi ce trece, ii descoperim tot mai multe scaderi si totusi nu ne putem desparti de ea…
Logica sufera de un mare viciu logic: ea crede ca insasi realitatea e de natura logica. Daca intalneste ceva ce nu se poate intelege in chip logic, ea va sustine ca acest ceva nu exista, ci e numai aparenta...
O filosofie nu este mai bine exprimata in cuvinte, ci prin alegerile facute de om. Pe termen lung, ne formam pe noi insine si ne formam viata. Procesul se continua pana la moartea noastra. Iar alegerile pe care le facem sunt, in cele din urma, responsabilitatea noastra.
Propaganda in favoarea unui adevar degradeaza adevarul.
Sunt oameni care zambesc nu numai cu coltul gurii, ci cu toata suprafata corpului lor.
Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie.
Un tip cu adevarat moral este sub raport etic mai exigent fata de sine insusi decat fata de altii.
Totul se pare ca are greutate, chiar si lumina. Numai farmecul femeii iubite este imponderabil.
Cu penele altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura. Acest lucru nu-l prea stiu oamenii, dar il stiu pasarile.
Unele spirite foarte adanci sunt atat de clare, incat apar ca fundul unui lac limpede, mai putin adanci decat sunt...
Paradoxul - strigatul imposibil pe care il scoate inefabilul cand il impingi pana la paroxism.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.