Eugène Labiche

eugene_labiche

Eugène Marin Labiche, 5 mai 1815 – 23 ian. 1888, dramaturg comic francez. A fost ales membru al Academiei Franceze in 1880 (fotoliul 15), in locul jurnalistului Ustazade Silvestre de Sacy. A scris multe dintre cele mai populare si amuzante comedii care au fost reprezentate pe scena franceza in sec. XIX. A devenit celebru pentru contributia sa la genul vodevilului si pentru schitele sale pasionale si domestice. A trait 73 de ani.

Eugène Labiche a urmat studii clasice, apoi a obtinut o licenta in drept, dar teatrul il fascina. Impreuna cu Auguste Lefranc si Marc-Michel, Labiche a fondat o asociatie pentru a crea piese de teatru, sub pseudonimul colectiv de Paul Dandré.

Considerand, probabil, comedia un gen inferior in comparație cu drama, au promovat comedia in primele lor productii. Apartinand grupului hernanistilor, s-au indepartat de piesele romantice cu succes incert pentru a se orienta exclusiv spre comedie, cu subtipurile sale (vodevil, farsa, schița, revista) si hibrizii acestora, care erau mai la modă, datorita caracterului lor vesel si fantezist.

Debutand in 1837, productia lui Labiche era la inceput modesta:  doua sau trei piese, in medie, pe an, uneori niciuna din cauza calatoriilor in strainatate, de fapt, ritmul unui tanar burghez diletant iubind scrierea de piese de teatru, dar neavand cu adevarat nevoie de aceasta pentru a trăi. Dintre piesele sale timpurii, Domnul de Coislin, 1838, scrisa in colaborare cu Marc Michel, a fost primul sau mare succes. In aceasta perioada a publicat singurul sau roman, Cheia campurilor, 1839. A scris primul sau vodevil, “Articolul 960”, in 1839.

Incepand din 1848, aceasta productie s-a accelerat, intrucat i se jucau, in medie, cca. zece piese pe an pana in 1859. Sub Napoleon III, a cunoscut gloria, mai intai cu “O palarie de pai din Italia”, 1851, cel mai mare succes al sau din acea perioada si in 1860 cu “Calatoria domnului Perrichon” care i-a adus titlul de “rege al vodevilului”.  De atunci, piesele s-au inlantuit (peste o sută!), de fiecare data cu acelasi succes datorita unui umor satiric si modern ce combina quiproquo-ul, hazardul care se joaca cu personajele si umorul. Desi descendent al burgheziei, Eugène Labiche a fost un observator atent, dovedind o mare precizie psihologica, stiind foarte bine sa descrie rolul banilor in Al Doilea Imperiu, prezentand conformismul si aspectele ridicole proprii clasei sociale din care facea parte.

De obicei, piesele se bazeaza pe un incident improbabil evoluand intr-o incurcatura (imbroglio) care declanseaza nebunia si fragilitatea personajelor. Cele mai bune dintre piesele sale sunt: “O palarie de pai din Italia”, 1851, care a inspirat filmul clasic cu același nume al lui René Clair (1927); “Mizantropul si auvergnata, 1852; Calatoria domnului Perrichon, 1860; Praf in ochi, 1861; Caniota, 1864.

***

Batalia pentru Hernani: este numele dat controversei si vacarmului care a inconjurat, in 1830, reprezentatiile piesei Hernani, drama romantica a lui Victor Hugo. Mostenitoarea unei lungi serii de conflicte in jurul esteticii teatrale, batalia pentru Hernani, cu motivatii politice, cel putin la fel de multe ca cele estetice, a ramas faimoasa pentru ca a fost campul de lupta intre “clasici”, sustinatorii unei ierarhii stricte a genurilor dramatice si noua generatie de “romantici”, care aspirau la o revoluție in arta dramatica, adunati in jurul lui Victor Hugo (grupul hernanistilor). Lupta impotriva principiilor (dogmelor) estetice ale clasicismului, cu regulile sale stricte si ierarhia rigida a genuri lor dramatice a inceput inca din secolul XVII, in timpul lui Corneille.

Auvergnata: dialect vorbit în Auvergne alături de franceză. Este o variantă a limbii occitane.

 

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.