Citate de Gotthold E. Lessing

Spiritul de moderatie si oarecare intelepciune in viata ii lasa pe oameni in obscuritate: le trebuie merite mari pentru a fi cunoscuti si admirati sau, poate, pacate mari.

Incearca sa fii “totul” tau. Tine-te in centrul tau insuti.

Omul trebuie sa ramana ceea ce este.

Pentru a fi de neînlocuit, trebuie să fii întotdeauna diferit. © CCC

Cu cat esti mai intelept, cu atat iti dai mai bine seama ca pe lume exista multi oameni deosebiti. Oamenii de duzina nu observa nici o deosebire intre semenii lor.

Eu sunt cate putin din tot ce-am intalnit.

Fiecare trebuie sa mearga pe propriul sau drum, potrivit cu temperamentul si cu talentele sale.

Nu poate fi mare ce nu e adevarat.

Sa incercam a fi noi insine…Sa avem sinceritatea si firescul propriilor noastre idei, sentimente, e ceea ce se poate oricand.

Nu adevarul in a carui posesie se afla sau isi inchipuie ca se afla, ci osteneala sincera pe care si-a dat-o ca sa-l dobandeasca face valoarea omului, fiindca nu prin posesie, ci prin cercetare ii sporesc puterile . . . Posesia te face linistit, lenes, trufas.

Orice nimic prea mult dispretuit amarnic se razbuna.

Toti priveau aceeasi piesa, dar fiecare vedea altceva.

Nesocotindu-mă niciodată o persoană atât de importantă [pentru a fi o personalitate marcantă a culturii române], nu m-am gândit la atributele care mă caracterizează. De altfel, de mic copil am suferit de o timiditate inhibitorie faţă de lumea din jur. M-a stăpânit toată viaţa, în ciuda jovialităţii mele. Nimeni n-a ştiut şi, probabil, n-a bănuit ce chin era pentru mine luarea cuvântului în public. Fiecare seminar, fiecare curs, fiecare conferinţa erau insoţite de un trac care-mi oprea cuvintele în gât. Făceam aproape totdeauna crize de tahicardie, din pricina efortului, a emoţiei, dar mai ales de teamă că n-am să izbutesc să spun tot ce trebuie spus, să dau auditoriului satisfacţia unei comunicări depline. Dar fie rutina, fie apropierea studenţilor de mine, mi-au dat încredere în ceea ce făceam şi în ceea ce urmăream: să le lărgesc orizontul de cultură, să-i fac să iubească literatura, să-i înalţ spre lumea valorilor. Rezultatele au fost treptat tot mai bune. Studenţii veneau la mine nu numai pentru chestiuni de specialitate, ci şi cu întrebări de viaţă, ca la un duhovnic. Până astăzi primesc mărturiile afecţiunii lor. Unii vin să mă vadă chiar la Văratec, alţii îmi scriu sau îmi trimit cărţile lor, cu calde evocări ale anilor lor de formaţie.

Ceea ce suntem, numai aceea putem vedea.

Există un proverb indian care spune că fiecare este o casă cu patru camere, una fizică, una mentală, una emoțională și una spirituală. Majoritatea dintre noi tind să locuiască într-o singură cameră de cele mai multe ori, dar dacă nu intrăm în fiecare cameră în fiecare zi, chiar dacă doar pentru a o menține aerisită, nu suntem o persoană completă. © CCC

Individualitatea noastra e totuna cu limitele noastre.

Facultatea de a crea mituri este o calitate innascuta a rasei umane. Oamenii se reped cu aviditate asupra oricaror incidente mai neobisnuite sau mai tainice din viata celor ce s-au deosebit cat de cat de semenii lor si nascocesc in legatura cu ei o legenda in care cred apoi cu fanatism. Este protestul romantismului impotriva banalitatii vietii. Faptele din legenda ii asigura eroului ei cel mai valabil pasaport pentru a intra in nemurire.

Era un om atat de mare, incat am uitat defectele lui.

Soarele nu-si ascunde petele cu minciuni, ci cu un prisos de lumina.

Cand te afli prea aproape de un munte, nu-i vezi inaltimea.