Citate despre Adevar

Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica) Baruch Spinoza “Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.” Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște. Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect. Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă. Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.

Imi place sublimul, dar nu iubesc decat adevarul.

Numai erorile dau pret adevarului.

Nici o forta din lume nu poate impiedica o idee justa sa fie justa.

Inteligenta nu are o adevarata valoare decat daca tinde spre un scop exterior ei, daca se sileste sa capete o aplicatie practica. Inteligenta trebuie sa insufleteasca actiunea; fara actiune ramane zadarnica…fara actiune cat de sterila e inteligenta! E ca o lumina care arde alaturi de un far, consumandu-se fara rost…sa preferi actiunea, filosofiei...sa-ti cultivi inteligenta; e mai mult decat un drept, e o datorie. Dar fa asta in vederea obtinerii unui rezultat pe plan uman…Numai in actiune, in daruirea de sine, in abnegatie si devotament poti gasi adevarata rasplata, sanatatea fizica si morala, fericirea adevarata…singurul lucru valabil e sa simti ca faci cateva fapte bune.

Ochii nostri, urechile noastre, mirosul nostru, gustul nostru, fiind diferite, creeaza tot atatea adevaruri cati oameni exista pe pamant.

Vrei să ştii adevărul despre tine, ceartă-te cu prietenul. Maximă contemporană

Cultiva-ti vointa. Daca esti in stare sa urci, nimic nu-ti va fi cu neputinta.

Nu patriotismul - instinct natural - este acela ce impinge la razboi; ci nationalismul, sentiment capatat, artificial. Dragostea de pamant, de traditii, nu implica dusmanie, violenta impotriva vecinului.

Anii il invata treptat pe orice om ca doar adevarul este minunat.

Cred ca trebuie sa ramanem cu inversunare noi insine, cu conditia sa crestem. Scopul fiecaruia dintre noi trebuie sa fie realizarea perfecta a tipului de om pe care il reprezentam.

Unde aş putea afla vreodată adevărul din vârtejul eternităţii privirii tale?

Sa traiesc adevarul! E lucrul cel mai insemnat in viata, sa traiesti adevarul.

Este greu sa descoperi adevarul asupra oamenilor, ca si asupra lucrurilor, iar dupa ce l-ai gasit, nu e mai putin dificil sa-l pastrezi.

Daca vrei odihna - crede. Daca vrei adevarul - cauta si sufera.

Nu exista oratori mai mari decat aceia ai adevarului rostit cu indignare.

Numai dupa ce au trecut prin mii de greseli in lucrurile cele mai insemnate pentru viata si libertate, numai dupa ce s-au saturat de a mai indura suferintele, ajunse la culme, oamenii se hotarasc sa inlature relele care ii apasa si sa remarce cele mai vadite adevaruri.

Adevarul e pretutindeni, dar nu-l recunoaste decat acela care-l cauta.

E o lege istorica: invingatorii isi insusesc imediat viciile invinsilor. S-ar spune ca o anumita imoralitate molipsitoare tasneste direct din centrul puterii.

Nu adevarul in a carui posesie se afla sau isi inchipuie ca se afla, ci osteneala sincera pe care si-a dat-o ca sa-l dobandeasca face valoarea omului, fiindca nu prin posesie, ci prin cercetare ii sporesc puterile . . . Posesia te face linistit, lenes, trufas.