Citate despre Adevar

Cand un discurs firesc zugraveste o pasiune sau un efect, descoperim si in noi insine adevarul pe care il auzim, dar, nestiind ca el se afla acolo, suntem gata sa-l iubim pe cel care ne-a facut sa-l simtim; caci nu dintre-ale lui ni-l impartaseste, ci dintre-ale noastre. Binele pe care ni-l face ne indeamna sa-l iubim, in afara de faptul ca inima este inclinata sa-l indrageasca tocmai pentru aceasta comuniune a intelegerii.

Frumosul si adevarul sunt identice. Frumosul anume trebuie sa fie adevarat in sine.

Singura modalitate de a te elibera de ispita este sa-i cedezi.

Adevărul este o bombă ale cărei efecte ucid atât pe acela care o aruncă, cât și pe acela care o primește. © CCC

Nu-ti imbogatesti sufletul cu adevaruri marunte; cine si-ar face avere adunand praful de aur imprastiat pe pamant?

Cand cineva a devenit posesorul intregului adevar, al singurului adevar autentic, n-ar fi oare de neiertat daca l-ar pastra numai pentru sine, lasandu-i pe semenii mai putin norocosi sa-si urmeze calea lor stramba, in loc de a-i indruma si a-i povatui?

Nu exista carti morale sau imorale. Cartile sunt bine sau prost scrise. Atata tot.

Noi credem uneori ca lucrurile sunt adevarate, numai fiindca sunt spuse in mod elocvent.

Cautarea adevarului e un aspru ascetism.

Imi place sublimul, dar nu iubesc decat adevarul.

Cel mai banal lucru devine încântător dacă îl ascunzi. (Portretul lui Dorian Gray)

Sa avem de partea noastra adevarul; iata secretul elocintei si al virtutii, iata autoritatea morala. E cea mai inalta maxima a artei si a vietii.

Nu crede ca adevarul tau ar putea fi gasit de vreun altul.

Publicul este extraordinar de tolerant. El iarta orice, mai putin geniul.

In afacerile sale cu oamenii, destinul nu lichideaza niciodata conturile.

Adevarul este fiul timpului.

Adevărul este prea simplu; la el se ajunge prin ceva complicat.

E absolut sigur ca, daca cineva traieste numai pentru sine insusi, plateste pentru treaba asta un pret ingrozitor…prin remuscari, prin suferinte, prin constiinta propriei degradari.

Scopul vietii este dezvoltarea sinelui.

Numai dupa ce au trecut prin mii de greseli in lucrurile cele mai insemnate pentru viata si libertate, numai dupa ce s-au saturat de a mai indura suferintele, ajunse la culme, oamenii se hotarasc sa inlature relele care ii apasa si sa remarce cele mai vadite adevaruri.