De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine.
Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti.
De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri.
De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci.
Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta.
C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti.
(Gradinarul dragostei, XXXV)
© CCC
De vrei, voi înceta să mai cânt.
De privirea mea face mereu
să-ţi zvâcnească inima,
voi întoarce privirea de la tine.
De te cutremuri la întâlnirea mea,
mă voi depărta din calea paşilor tăi.
De fiinţa-mi te stinghereşte -
atunci când flori îşi împletesc degetele tale -
voi fugi din grădina-ţi singuratică.
De apa pârâiaşului tău e neliniştită
la trecerea corăbiei mele,
nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.
Stelele nu se tem ca ar putea fi luate drept licurici.
Acolo unde cugetul e neinfricat si omul tine capul sus;
acolo unde cunoasterea e libera;
acolo unde lumea n-a fost impartita de inguste ziduri domestice;
acolo unde cuvintele tasnesc din adancurile adevarului;
acolo unde efortul neobosit isi intinde bratele catre desavarsire;
acolo unde suvoiul limpede al ratiunii nu s-a pierdut in mohoratul desert al obisnuintei moarte;
acolo unde cugetul e calauzit de Tine spre o gandire si o actiune din ce in ce mai largi;
In acel paradis al libertatii, ingaduie, Parinte, sa se trezeasca patria mea.
Disprețul fata de noi al celui pe care il dispretuim ni se pare comic.
(Celibatarii)
© CCC
Ceea ce e socotit de unii gresit poate fi vazut de altii ca o virtute.
Maturitatea incepe atunci cand iti dai seama ca trebuie sa te bazezi pe tine insuti.
A iesi din limitele sensibilitatii noastre si a viziunii noastre mentale pentru a atinge o mai mare libertate, acesta este sensul nemuririi.
(India si sufletul ei)
© CCC
Nu in cerul instelat si nici in splendoarea unui coral ni se dezvaluie, in toata perfectiunea sa, maretia infinitului in finit; ea se afla in sufletul omenesc.
Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.
E tot atat de rau sa fii dispretuit, pe cat este de rau sa fii invidiat.
Adevarul nu poate fi verificat decat prin opozitie si obstacole.
Ne castigam libertatea in momentul in care am platit pretul complet.
Am primit invitaţia la festivalul lumii, şi mi-am jucat rolul atat cat am putut.
Unul dintre cele mai grele lucruri este sa pui in armonie raul cu binele…si totusi, in lumea asta, ele se gasesc laolalta…si aceasta imbinare produce durere si fericire.
Nu un ciocan a făcut pietrele atât de perfecte, ci apa cu dulceaţa sa, cu dansul şi sunetul său.
Mărimea nu se sfieşte să meargă alături de puţinătate. Mediocritatea se ţine deoparte.
Nu-i dispretuim pe toti aceia care au vicii, dar ii dispretuim pe cei lipsiti de orice virtute.
Copacii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.