O, femeie, tu nu ești numai plămada măiestrită a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, și a oamenilor.
Ei te-nveșmântă mereu cu frumusețe din inima lor.
Poeții îți țes un văl din firele de aur ale-nchipuirii; maeștrii penelului dăruiesc mereu nemurire nouă chipului tău.
Marea îți dăruie perlele; ascunzișurile pământului – aurul; grădina verii – florile; să te-nvăluie, să te-acopere, să te facă mai de preț.
Strălucirea din inima oamenilor s-a răspândit peste tinerețea ta.
Tu ești pe jumătate femeie, pe jumătate vis...
(Poemul 59, Grădinarul)
(trad. Iv. Martinovici)
O cântare înaltă, o laudatio în eternitate, de o remarcabilă puritate, a femeii muză inspiratoare a creatorului în cadrul artelor.
A gresi e omeneste, dar te simti divin.
- Luna, ce astepti?
- Astept sa salut soarele si sa dispar in fata lui.
Cine imi suporta greselile devine stapanul meu, chiar daca imi este servitor.
Daca ii ierti prea multe celui ce greseste, il pagubesti pe cel ce nu greseste.
Cunoaste-te pe tine insuti…cunoasterea este eliberare.
Prima floare inflorita pe Terra a fost o invitatie la un cantec inca nenascut.
Exista sfaturi ce sunt precum medicamentele; cele mai amare sunt cele mai bune.
(Amal şi scrisoarea regelui)
A accepta nu inseamna a recunoaste.
(Pe patru voci)
Cel ce canta trece de la bucurie la melodie, cel ce asculta trece de la melodie la bucurie.
O greșeală originală e mai bună decât un adevăr banal.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.