Citate de Luc de C. Vauvenargues

Nu exista om inzestrat cu atata spirit incat sa nu plictiseasca niciodata.

Cine este atât de frivol ca un francez? Cine merge, ca el, la Veneția, ca să vadă gondole? (Reflecții și maxime) © CCC

Prostii se folosesc de oamenii de spirit la fel cum cei scunzi poarta tocuri inalte.

Mediocritatea spiritului si lenea fac mai multi filozofi decat izbuteste meditatia.

Nu e uşor să arăţi cuiva că a devenit nefericit din cauză că a fost neatent la ce se întâmpla într-un suflet străin. Dar va fi cu siguranţă nefericit acela care nu urmăreşte ce se întâmplă în propriul său suflet.

Este mai usor sa spui lucruri noi, decat sa le impaci pe acelea spuse mai-naintea ta.

Cel mai nefericit dintre toti este cel care nu mai iubeste si nu poate uita ca a iubit. (Resemnare) © CCC

In toata impotrivirea sortii, partea cea mai grea a nefericirii este sa fi fost fericit.

Putine maxime sunt adevarate in toate privintele.

Invidia nu poate sa se ascunda. Invinovateste si judeca fara dovezi, cusururile le face mai mari, cele mai mici greseli le socoteste enorme; graiul sau e plin de fiere, de exagerare si de ocara. Se incapataneaza cu indaratnicie si furie impotriva meritului evident. E oarba, infuriata, nesocotita si brutala.

Omul poate cunoaste numai profunzimea si tristetea nefericirii pe care o traieste el.

Secretul de a fi nefericit consta in a avea ragazul necesar pentru a-ti bate capul sa vezi daca esti fericit sau nu. Leacul consta in ocupatie, caci ocupatia inseamna preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit, nici nefericit, ci pur si simplu viu si activ, ceea ce este mai placut decat orice fericire pana ce te-ai saturat de ea.

Speranta este cel mai folositor sau cel mai primejdios dintre bunurile noastre.

Fericirea sau nefericirea oamenilor este in mare parte opera lor.

Lucrurile inutile pe care le stim sunt mai numeroase decat cele necesare pe care le ignoram.

Secretul nefericirii sta in timpul pe care-l ai de pierdut intrebandu-te daca esti fericit sau nu. Remediul este ocupatia.

Daca vorbesti indelung despre nefericirea din viata, in cele din urma vei ajunge sa nu mai percepi viata decat numai prin nefericirile ei.

Omul este astfel facut, incat nu poate exista decat creand.

Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.

Nu exista scriitor atat de ridicol incat sa nu-l fi socotit cineva excelent.