Citate de Luc de C. Vauvenargues

Rabdarea este arta de a spera. (Reflectii si maxime) © CCC

Mincinosul nu stie sa insele, iar lingusitorul nu-i amageste, de obicei, decat pe prosti.

Este lucru foarte greu sa te poti stapani si sa poti pune frau poftelor tale cand ai puterea la indemana.

Este mai usor sa spui lucruri noi, decat sa le impaci pe acelea spuse mai-naintea ta.

Nimeni nu poate sa fie liber, daca nu se stapaneste pe sine deplin.

Exista oameni care traiesc fericiti fara sa stie.

Fiecare dintre noi trebuie sa se cucereasca pe sine insusi.

Mediocritatea spiritului si lenea fac mai multi filozofi decat izbuteste meditatia.

Nu suntem responsabili de ciudateniile mintii noastre. Nu putem decat sa alungam imoralul si ilogicul, dar nu sa le impiedicam sa vina.

Emotiile lui nu erau niciodata atat de puternice incat sa nu le poata stapani. E un lucru cu care unii se lauda, fara sa recunoasca faptul ca aceasta stapanire de sine ei o datoreaza adesea nu tariei de caracter, cat unei anumite slabiciuni de temperament.

Spiritele nelinistite si foarte impulsive fac adesea impresia unei soliditati, a unei linisti si stapaniri de sine uimitoare; fantani tasnitoare, care, privite mai de departe, apar ca niste columne solide de marmura.

Sufletele patimase se tradeaza in mii de chipuri si sentimentele pe care izbutim sa ni le stapanim intruna nu pot fi foarte puternice.

Ma simt mai mandru de victoria obtinuta asupra-mi atunci cand am cedat ratiunii adevarului decat de victoria castigata asupra slabiciunii lui.

Oamenii de seama se avanta la implinirea unor fapte mari tocmai pentru ca sunt mari, iar nebunii le incearca pentru ca le cred usoare.

Se pot cuceri mii de oameni intr-o batalie; dar cel ce se cucerește pe el insusi, numai acela este cel mai nobil dintre cuceritori. © CCC

Fii stapan pe tine mai intai, dupa aceasta vei fi si pe altii.

Simtim intotdeauna ca am putea sa ne opunem anumitor forte si, daca n-am face-o, ar fi o umilire a mandriei, a demnitatii noastre si a ravnei noastre catre perfectiune.

Invidia nu poate sa se ascunda. Invinovateste si judeca fara dovezi, cusururile le face mai mari, cele mai mici greseli le socoteste enorme; graiul sau e plin de fiere, de exagerare si de ocara. Se incapataneaza cu indaratnicie si furie impotriva meritului evident. E oarba, infuriata, nesocotita si brutala.

Intoarcem pe dos o cugetare ca pe o haina, ca sa ne folosim de ea in mai multe randuri.

Daca ai invatat sa asculti, te vei pricepe sa comanzi.