Lumea judeca produsele spiritului la fel ca lucrarile mecanice: cand cineva cumpara un inel, el spune:,,Acesta-i prea mic, celalalt, prea mare", pana ce gaseste unul pentru degetul sau; dar nici un inel nu ramane nevandut, pentru ca cel care nu e potrivit pentru mine, îi vine foarte bine altuia.
Nu exista scriitor atat de ridicol incat sa nu-l fi socotit cineva excelent.
Aforismul este un gen care nu se contracta deoarece concizia sa nu ii permite.
© CCC
Aforismele cele mai valabile au un efect de descantec. Ele sunt ganduri care vrajesc.
Admiratia vadeste masura cunostintelor si adesea oglindeste mai putin desavarsirea lucrurilor admirate, decat imperfectiunea mintii noastre.
Intoarcem pe dos o cugetare ca pe o haina, ca sa ne folosim de ea in mai multe randuri.
Literatura aforistica e sarea gandirii.
Nu se intampla vreo absurditate, pe care mintea sau intamplarea sa n-o poata indrepta, nici ceva logic, pe care nepriceperea si intamplarea sa nu-l faca sa dea gres.
Gandurile mari pornesc din inima.
Mediocritatea spiritului si lenea fac mai multi filozofi decat izbuteste meditatia.
Oamenii de seama se avanta la implinirea unor fapte mari tocmai pentru ca sunt mari, iar nebunii le incearca pentru ca le cred usoare.
Prin insasi natura sa aforismul ezita intre formula si aluzie.
Inainte de a ataca un abuz, trebuie vazut daca i se pot ruina temeliile.
Lucrurile inutile pe care le stim sunt mai numeroase decat cele necesare pe care le ignoram.
Putine maxime sunt adevarate in toate privintele.
Oamenii mari sunt mari pana si in lucrurile mici.
E necavaleresc sa combati un aforism altfel decat tot printr-un aforism.
Un aforism e un simplu graunte de metal nobil, dar poate avea greutatea unei lumi.