Citate de Luc de C. Vauvenargues

Rabdarea este arta de a spera. (Reflectii si maxime) © CCC

Omule, nu uita ca in viata omul nu trebuie sa ceara fericirea decat de la munca lui, iar nu de la intamplare.

Nu exista oameni mai acri decat cei care sunt mierosi din interes.

Spera, nu inceta un moment a spera ca straduinta ta cinstita va ajunge rasplatita candva.

Nu se intampla vreo absurditate, pe care mintea sau intamplarea sa n-o poata indrepta, nici ceva logic, pe care nepriceperea si intamplarea sa nu-l faca sa dea gres.

Una dintre mantrele mele – concentrare si simplitate. Simplul poate fi mai greu decat complexul. Trebuie sa muncesti mult pentru a reusi sa simplifici o idee dificila. Dar, intr-un final, conteaza pentru ca, odata ajuns acolo, poti cuceri munti intregi. (Business Week, 1998)

O singura experienta capata tot mai multa valoare pentru mine; totul depinde de munca. Ei i se datoreaza tot, si ea este marele indrumator al vietii.

Singurul mijloc ca sa poti ajunge e sa muncesti ca un rob zi si noapte. Cand iti pui in gand sa faci ceva de pret, atunci reusesti sa-l faci cu adevarat.

Munca ii e prielnica omului. Il scoate din propria-i viata, ii intoarce privirile de la sine, il impiedica sa-l cerceteze pe acel altul care-i el si care-i face ingrozitoare singuratatea. E un leac al eticii si al esteticii. Munca mai are nepretuitul dar de a ne mangaia desertaciunea, de a amagi neputinta si de a ne insufla speranta intr-o intamplare fericita. Ne inchipuim ca prin ea ne inraurim soarta. Pentru ca nu pricepem legaturile firesti, care ne inlantuie propria sfortare de mecanica universala, ni se pare ca sfortarea aceasta e indreptata spre al nostru folos, impotriva restului. Munca ne da iluzia vointei, a fortei si a independentei. Ne indumnezeieste in ochii proprii. Face din noi, sub propria-ne privire, eroi, genii, demoni, demiurgi, zei, Dumnezeu.

Prostii se folosesc de oamenii de spirit la fel cum cei scunzi poarta tocuri inalte.

Ma simt fericit ori de cate ori reusesc sa ma ridic deasupra unui obstacol.

Adevarul este soarele mintilor luminate.

Lumea judeca produsele spiritului la fel ca lucrarile mecanice: cand cineva cumpara un inel, el spune:,,Acesta-i prea mic, celalalt, prea mare", pana ce gaseste unul pentru degetul sau; dar nici un inel nu ramane nevandut, pentru ca cel care nu e potrivit pentru mine, îi vine foarte bine altuia.

Oamenii mari sunt mari pana si in lucrurile mici.

Putine maxime sunt adevarate in toate privintele.

Munca, forta progresiva si acumulatoare, poarta dobanzi ca si capitalul, si in insusirile ei si in rezultatele ei.

Curajul adevarat este una dintre insusirile care presupun un suflet mare. Sunt mai multe feluri de curaj: curajul contra sortii, care e filozofie; curajul impotriva nevoilor, care e rabdare; curajul in razboi, care e vitejie; curajul in intreprinderi, care e cutezanta; un curaj mandru si indraznet, care e indrazneala; curaj impotriva nedreptatii, care e tarie; curaj impotriva viciului, care e severitate; curaj de reculegere, de temperament.

Mediocritatea spiritului si lenea fac mai multi filozofi decat izbuteste meditatia.

Numai cine isi poate porunci siesi poate porunci si altora.

Munca îl scutește pe om de trei mari rele: plictiseala, viciul, sărăcia. (Dicționarul filosofic)