Citate de Alexandru Vlahuta

Intotdeauna voi alege o persoana lenesa pentru a realiza o lucrare dificila. Pentru ca ea va gasi o modalitate simpla de a o realiza. © CCC

Trebuie sa-ti gasesti cat mai multe indeletniciri ca sa-ti poti face viata suportabila. Ce-am deveni, daca ne-am pierde timpul… ; cu cat inaintez in cariera vietii, cu atat gasesc mai necesara munca. Cu timpul devine cea mai ma­re dintre placeri si tine loc tuturor iluziilor pierdute.

Ca sa traiesti in pace, nimic lumii sa nu-i ceri. Binele te-nvata a-l face ca albina mierea ei.

Poate fi cineva fericit cand ia aminte la cate-s de facut pe lume, la cate insusi cata sa implineasca intr-o viata asa de scurta si de nesigura si vede ca-l apuca noaptea cu lucrul de-abia inceput?

Munca este legea lumii moderne, ce nu are loc pentru lenesi… Temeiul unui stat e munca si nu legile… bogatia unui popor nu sta nici in bani, ci iarasi in munca… Fiecare, si mare, si mic, datoreaza un echivalent de munca societatii in care traieste… Cand munca unei clase dintr-un popor nu mai echivaleaza drepturile de care se bucura, atunci acea clasa e corupta, chiar ea traieste din traficul unei munci straine…; noi credem, insa, ca un sistem care, oricat s-ar imbogati patriotii, are ca rezultat moartea reala a unei natii, e tot ce se poate mai rau si mai ucigas ca sistem.

Munca este obositoare, de aceea nu este buna pentru mine! © CCC

Nu sădi-n nisipuri vreo zambilă, ai de vremea-ți și de truda-ți milă.

Trăiesc, ca orice om adevărat, din munca mea. © CCC

Cea dintai si cea mai de capetenie datorie a unui om cinstit e sa ne spuna adevarul inimii lui.

Ma simt fericit ori de cate ori reusesc sa ma ridic deasupra unui obstacol.

Iata secretul reusitelor de orice fel: sa trudesti din greu si sa-ti mentii totusi entuziasmul intact.

Viata n-a dat nimic muritorilor fara mare truda.

Pentru mine, viata fara munca nu-si are ratiunea…Multumirea mea cea mai mare, singura multumire, este lucrul.

Cred în noroc și îmi dau seama că cu cât muncesc mai mult, cu atât am mai mult. © CCC

Poezia vietii: vadit ca fiecare lucru isi are tainicul lui strop de poezie, cantecul lui. Sa-l simti, e un mare dar…A lamuri un zambet din frumusetea lumii acesteia si a-i da expresie vesnica, a desface din haosul vremii clipa prin care se poate privi in eternitate, nu e a spori cu aceasta lumina, farmecul, puterile vietii omenesti?

Daca odihna nu este si ea oarecum munca, atunci devine numai plictiseala.

In luptele-i de veacuri cu-atatea primejdii si greutati ce-i stau in cale, omul imi apare ca acel voinic nazdravan din povesti, pe care nimic nu-l inspaimanta. Cine poate prevedea pana unde-si va intinde intr-o zi hotarele puterilor lui cuceritorul acesta indraznet si neobosit?

Jertfele oamenilor sunt florile ce se arunca in calea dreptatii.

Faima rugineste daca nu o cureti prin munca in fiecare zi.

Munceste ca un rob, ordona ca un rege si creeaza ca un Dumnezeu.