Citate de Constantin Brancusi

Un simptom al dragostei este nevoia acuta de a produce celuilalt bucurie si placere.

Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini.

Talent si harnicie: fara amandoua nimeni nu se poate distinge…un cap mediocru, dar harnic, merge mai departe decat omul inzestrat, dar fara harnicie. Pretul gloriei este munca: ce costa putin, are putina valoare.

Nu este atat de important sa fii iubit, ci sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta.

Exista un scop in toate lucrurile. Pentru a ajunge acolo, trebuie sa te desparti de egoism.

Sfanta munca e aceea ce rasplata-n ea-si gaseste.

Munca este o necesitate pentru imensa majoritate; e o datorie pentru toti.

Dacă arta trebuie să intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, şi exemplul acţiunii. Materia trebuie să îşi continue viaţa şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie încontinuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide. (…) Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?… Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.(…) Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cuceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă… Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte… Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.

Omul doreste odihna pentru a scapa de chinul muncii, dar nu e fericit decat cand face ceva si nu se bucura de­cat cand activeaza.

Ma simt fericit ori de cate ori reusesc sa ma ridic deasupra unui obstacol.

A fi activ inseamna a trai. Gandirea si vointa n-ar fi nimic daca n-ar servi activitatii. Actiunea, activitatea, munca sunt necesare echilibrului moral si fizic al omului. Sunt insesi conditiile vietii sale. Sunt, de asemenea, conditiile de existenta ale societatilor umane. Natura a voit ca ele sa fie pentru toti o necesitate materiala; legea morala a facut din ele o datorie.

Elogiul cel mai mare care i se poate aduce muncii omenesti, deci si artei, este faptul ca munca ne ingaduie sa traim in seninatate.

Omule, nu uita ca in viata omul nu trebuie sa ceara fericirea decat de la munca lui, iar nu de la intamplare.

Ca o viata sa fie nobila sau dispretuita, aceasta nu depinde de cariera adoptata, ci de spiritul cu care aceasta cariera e condusa.

Spera, nu inceta un moment a spera ca straduinta ta cinstita va ajunge rasplatita candva.

Iubirea cheama iubire si ea. Nu este atat de important ca sa fii iubit, cat sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta.

Viata n-a dat nimic muritorilor fara mare truda.

Nu sădi-n nisipuri vreo zambilă, ai de vremea-ți și de truda-ți milă.

Daca odihna nu este si ea oarecum munca, atunci devine numai plictiseala.

Numai fapta vietii tale strange faima-n viitor.