Citate de Constantin Brancusi

Exista un scop in toate lucrurile. Pentru a ajunge acolo, trebuie sa te desparti de egoism.

Dacă arta trebuie să intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, şi exemplul acţiunii. Materia trebuie să îşi continue viaţa şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie încontinuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide. (…) Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?… Profilul acestor doi ochi (uniţi – în Templul sărutului)?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume. Ei bine, aceste profiluri ale Porţii sărutului reprezintă contopirea, prin dragoste, între bărbat şi femeie.(…) Ce defineşte, oare, civilizaţia noastră? Viteza! Oamenii cuceresc timpul şi spaţiul, accelerând fără de încetare mijloacele de a le străbate. Viteza nu este altceva decât măsura timpului de care ai nevoie ca să poţi parcurge o distanţă… Şi, uneori, este vorba de distanţa care ne separă de moarte… Opera de artă trebuie să exprime tocmai ceea ce nu se supune morţii, însă trebuie să o facă printr-o asemenea formă, care să rămână şi o mărturie asupra epocii în care trăieşte artistul.

…ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.

Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini.

Marea revelatie nu vine, poate, niciodata. In schimb, e inlocuita de mici miracole zilnice, iluminari, chibrituri aprinse pe neasteptate in bezna.

Simplitatea nu este un scop in sine, dar ajungi la ea fara sa vrei pe masura ce te apropii de sensul real al lucrurilor.

Sunt unele imprejurari foarte simple care se leaga in amintirea fiecaruia dintre noi de unele crize ale vietii intelectuale, de unele transformari ale fiintei morale si, oricat de robita ar fi existenta noastra realitatii celei mai reci, nu exista om care sa nu fi avut ceasul sau de revelatie si extaz, cand sufletul i-a prins noi puteri, cand viitorul i s-a dezvaluit ca prin minune.

Priviti lucrurile pana vedeti; cei mai aproape de Dumnezeu le-au vazut.

Iubirea cheama iubire si ea. Nu este atat de important ca sa fii iubit, cat sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta.

Trebuie sa cauti intotdeauna si sa gasesti o detasare de tine insuti.

Zorii – privirea soarelui mirat.

Politica e ocupatia tuturor. Politicienii de profesie sunt o calamitate bugetativa si un rau necesar.

Viata este ca o moneda; trebuie sa stii cum sa o risipesti: sau mai exact – cum sa o folosesti.

Munceste ca un rob, ordona ca un rege si creeaza ca un Dumnezeu.

Un simptom al dragostei este nevoia acuta de a produce celuilalt bucurie si placere.

Pentru că revelaţia unirii desăvârşite aceasta e: te regăseşti pe tine în clipa când te pierzi. (Nuntă în cer)

Într-un grăunte de nisip să vezi o lume, În fiecare floare de pe câmpuri, Paradisul. Să ții în palmă infinitul Și veșnicia într-o oră. (Căsătoria cerului și a iadului) © CCC

Nu este atat de important sa fii iubit, ci sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta.

Colaborarea intima intre artist si materialele folosite, precum si pasiunea care uneste bucuria meseriasului - cu elanul vizionarului, il duc pe rand la esentializare, la forma ideii in sine... Sculptorul trebuie sa isi puna spiritul in armonie cu spiritul materialului.