Din copilărie, lumea supranaturală a fost evidentă pentru mine, la fel ca și prezența divină. Religia catolică în care am fost crescută se potrivea perfect cu riturile ei sacre, frumusețea, muzica și simțul adorației care au dispărut oarecum de atunci... Dar, urmând studii superioare de literatură clasică până la licență, am putut de asemenea, să descopăr și să explorez bogata filozofie a Greciei antice, precum și multe mituri fondatoare ale tradiției occidentale. Astăzi, mă simt atât neoplatoniciană, cât și creștină: de aceea îmi sunt dragi oameni precum Pico della Mirandola și Simone Weil. Dragostea mea pentru Hristos (dincolo de diferitele Biserici) și fidelitatea mea față de El sunt ireversibile, dar căutarea adevărului și mântuirea sufletului nu vin numai din religie, ele se bazează și pe o cunoaștere interioară, o asceză personală, o meditație răbdătoare, așa cum au predat filozofii greci, de la Pitagora la Plotin, prin Socrate și Platon.
Iată, deci, ceea ce îmi ghidează și îmi hrănește existența: căutarea esențialului, aspirația la o cunoaștere superioară care să atingă realitățile cerești, dorința mistică de „viață perfectă” sau „viață divină”. Orice altceva este accidental sau secundar.
© CCC
Doamne, dă-mi seninătatea
de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba;
curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba;
și înțelepciunea de a face deosebirea dintre ele.
Să trăiesc fiecare zi în parte;
bucurându-mă de fiecare clipă în parte;
acceptând greutățile ca pe calea ce mă îndrumă spre pace;
să iau, așa cum a făcut-o El, această lume păcătoasă
așa cum este, și nu cum aș dori eu să fie;
să am încredere că El va face toate lucrurile așa cum trebuie
dacă mă încredințez Voinţei Sale;
să pot fi îndeajuns de fericit în această viață
și să cunosc fericirea supremă alături de El
de-a pururi în viața viitoare.
Amin.
(Rugăciunea Seninătății)
© CCC
(The Serenity Prayer)
Nu ca o ploaie cade-n noi iubirea,
Ci ca o boală de sfârşit de veac,
Care-şi găseşte-n sine izbăvirea
Şi nicidecum la voia vreunui leac.
Mi-e greu să-ţi spun acestea între două
Neaşteptate crize de tăceri,
Dar, ce păstrezi în palme, nu e rouă,
Ci agonia zborului de ieri;
Aşa încât, nu înceta să tremuri
Şi lasă-mă, acum, spre asfinţit,
Să te mai ţin în braţe, ca pe vremuri,
De frica unui ţipăt ascuţit
Care va fi şi ultimul, pesemne,
După atât de multe amânări
Şi-n intervalul arderii solemne,
Topi-ne-vom ca două lumânări.
(Căderea iubirii)
Cauta iubirea cu inima, nu cu capul.
La cei slabi, de alta constrangere nevoie nu-i, decat de slabiciunea lor insisi.
Ne legam de cei din jurul nostru mai mult prin defectele decat prin calitatile noastre.
Cine poartă în sine soarele şi viaţa nu va căuta lumina în altă parte...
Un om cu bun-simț crede întotdeauna ce i se spune și ce vede scris.
(Gargantua)
Iubeste, daca vrei sa fii iubit.
Un proverb este o propozitie scurta bazata pe o experienta lunga.
Unii oameni îți vor spune că există multă poezie și sentimente delicate într-o cutie de ceai.
(Scrisori și obiective sociale)
© CCC
Cât de frumos sună glasul oamenilor când spun ceva adevărat, când smulg ceva din ei și-l întind altora ca pe-o ofrandă: “ține, ia, acesta e sufletul meu”.
Atunci cand zeii vor sa ne pedepseasca, ne indeplinesc dorintele.
Fetele, pe care le cunosc de cand erau mici, sunt acum domnisoare, sunt mari. Isi duc toate povara meschina a grijilor; pentru a placea, isi strivesc copilaria sub tocurile inalte. Vor parca sa stearga orice urme ale unui trecut naiv sub stratul de pudra cu care isi ung fata. Da... Isi strivesc copilaria in fundul sufletului. Nu stiu ele sa se simta mici cat mai e vreme, cat mai e posibil. In curand vor fi cu adevarat mari, atunci nu vor mai intelege nici rasul copilariei, nici cantecul ei, care curge pe cele mai subtirele si mai senine corzi ale vietii. Imi vine cateodata sa ma fac mititica, sa ma ghemui si sa strang la piept copilaria mea; abur subtirel si palid ce vrea sa plece pentru totdeauna.
(Însemnările mele)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.