De ce atunci cand ma gandesc la sufletul meu pereche il simt pe Dumnezeu altfel, mai bun dar si mai exigent, mai cald dar si mai razbunator, mai trist dar gata oricand de cel mai debordant optimism dar si exuberanta izvorata din adancul etern al privirilor noastre pierdute in negura necuvintelor acestui vis cu nume de lume?
Pentru diplomaţi, ca şi pentru femei, tăcerea este adeseori cea mai clară explicaţie.
Pour les diplomates comme pour les femmes, le silence est souvent la plus claire des explications.
(Hier et Demain)
Gandul nu se coboara acolo unde aude prea multa vorba.
Limita dintre viaţă şi moarte se numeşte tăcere.
Şi ce a mai ramas din stralucirea noastra de atunci? Din destinul nostru intergalactic de stea? O amintire pe bolta unei lumi, iar aici doua suflete care se cauta etern pentru a se mistui, pentru a arde in neputinta acestei desertaciuni, la fel ca si atunci cand eram o stea.
Amintirea este frunza care revine din caderea toamnei la stadiul de mugure al primaverii, eternalizand clipa marii noastre iubiri.
La omul necinstit, ca si la cainele tacut, nu vocea e de temut, ci tacerea.
Unde aş putea afla vreodată adevărul din vârtejul eternităţii privirii tale?
Încotro aş putea înţelege tăcerea Lui Dumnezeu când îl întreb de ce ne-a lăsat păcatul originar?
Raţiunea este măsura tăcerii.
Şi unde există începutul eternităţii sau sfârşitul Lui Dumnezeu în iubire?
E mai bine să taci decât să vorbești fără să spui nimic.
© CCC
Sufletul pereche este ceea ce aspiram noi si am vrea sa intelegem despre noi, este ceea ce consideram a fi perfectiune, puritate si nemarginire la propria noastra fiinta.
Cel care exceleaza nu discuta, isi stapaneste stiinta si tace.
(Tao Te Ching / Cartea Caii si a Virtutii)
© CCC
Adevărul este apogeul tăcerii dintre bine şi rău.
Nu pentru că nu ai nimic de spus trebuie să îți ții gura.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.