Citate de Sorin Cerin

Sunt lucruri pe care e mai bine sa le trecem sub tacere.

Adevărul este apogeul tăcerii dintre bine şi rău.

Tu singură îmi afli Printre cuvinte drumul Şi-mi vindeci rătăcirea Grădinilor pustii. Tu singură îmi aperi Şi flacăra şi scrumul Şi toată îndoiala Tu singură mi-o ştii. Tu singură, tăcere, În care pot să caut Şi ţărmul resemnării Şi tainice poteci. Tu singură mă tulburi Asemeni unui flaut Şi m-ai putea ucide Simţind că poţi să pleci. (Echilibru)

Sufletul pereche este ceea ce aspiram noi si am vrea sa intelegem despre noi, este ceea ce consideram a fi perfectiune, puritate si nemarginire la propria noastra fiinta.

Să fiu alături de tine înseamnă să cred în mine şi în Dumnezeul iubirii noastre, ce va deveni religia luminii divine din mine.

Binele este tăcerea răului precum a răului, binele.

S-a gasit mijlocul de a transforma in virtute neajunsurile graiului omenesc: paradoxul in general.

Tăcerea accentuează profilul unui cuvînt.

Nu poţi striga îndeajuns de tare fără să taci.

Nu există adevăr mai mare decât tăcerea în această lume unde domneşte compromisul.

Să lăsăm tăcerea să strige iubirea din catedrala eternităţii unui sărut.

Încotro aş putea înţelege tăcerea Lui Dumnezeu când îl întreb de ce ne-a lăsat păcatul originar?

În ce spaţiu poate să tacă ceasul zâmbetului iubirii noastre pentru totdeauna?

Poate fi ceva mai important decat iubirea? Doar aceasta poate infrunta praful desertaciunii.

Atunci când cuvintele tac pot în sfârşit să vorbească.

Şi unde ar mai bate inima destinului tău fără iubirea mea?

Cuvintele tăcerii sunt cuvinte foarte rare care nu se găsesc în nicio carte. Care rămân mult timp blocate în piept, care uneori alunecă până în gât, dar nu ajung până la gură. Cuvintele tăcerii nu sunt menite să fie auzite de urechi. Cuvintele tăcerii sunt șoptite cu gesturi minuscule și expresii faciale imobile. Sunt citite cu ochii închiși, ascultate cu inima, păstrate în adâncul sufletului, în dulceața emoțiilor. © CCC

Nimeni nu știe cum a fost tatăl meu pentru mama mea, pentru că ea mai degrabă ar fi murit de o mie de ori decât să spună cuiva și să se plângă de asta. Și totul pentru că îl iubea; dacă iubirea este de așa natură încât închide buzele când ar trebui să strigăm după ajutor, dacă ne abandonează fără apărare în fața unor rele mai grave decât cele pe care ni le-ar putea provoca cel mai crud dușman al nostru, nu-mi voi da niciodată inima unui bărbat. (Sălbatica) © CCC

Pastreaza cat mai mult cu putinta tacerea si nu te declara pretutindeni filosof.

M-ai intrebat candva de sfarsitul lumii si nu stiam ce sa-ti spun. Şi ai plecat inghesuita de sentimente la coltul unei intamplari inevitabile. Ştiam ca nu are nici un rost sa privesti lacrimile cerului pe fetele noastre, si nici fulgerele ce ne brazdau sperantele sau tunetele inimilor care incercau sa sfarme Clipa. Te-ai speriat de furtuna aceea sentimentala si ai tresarit incercand sa te reintorci calcand pe aceleasi flacari arzatoare din privirile iubirii noastre de altadata, nestiind ca acum te vor arde, fiindca era cu adevarat sfarsitul lumii...