Citate despre Dumnezeu

Oamenii nu știu ce poate face Numele lui Dumnezeu. Doar cei care îl repetă mereu îi cunosc puterea. Ne poate purifica mintea complet... Numele ne poate duce la vârful experienței spirituale. © CCC

Tăcerea accentuează profilul unui cuvînt.

Nu poţi striga îndeajuns de tare fără să taci.

Nu mai avem ochi pentru privighetori, ne pierdem mirosul dulceag al ierbii, în lumea noastră dispar grădinile şi izvoarele pure. Suntem năpădiţi de inutilităţi, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii, în condiţii de viaţă umilitoare. Apetitul vital devine anemic, plăcerea de a fi îşi pierde amplitudinea şi dulceaţa. Şi ne izolăm de celălalt, devenim singuratici, fără un Dumnezeu. „ A fi singur şi fără zei, iată moartea, afirmă Holderlin în tragedia Empedocle.

Românul eminescian poate fi numit şi „Sitzfleisch”, adică păstrează ceva din temeinicia şederii, e contemplativ, spiritual, mai mult sau mai puţin visător, în timp ce românul caragialian e mai puţin încărcat cu o latură spirituală. Caragialienii sunt situaţi pe o scenă unde, în loc să reţină că trebuie să fii înţelept ca şarpele şi blând ca porumbelul, de cele mai multe ori, se declară „blânzi” ca şerpii şi „înţelepţi” ca porumbeii...

Când Dumnezeu vorbește prin soare, prin ploaie, prin cutremure, prin pâine, prin Evanghelie, prin pace – e semn de dragoste din partea Lui.

S-a gasit mijlocul de a transforma in virtute neajunsurile graiului omenesc: paradoxul in general.

Încă de la vârsta copilăriei, trăim cu spiritul turmentat şi ne legăm viaţa de un Luceafăr. Niciodată nu ne mai luăm ochii de la steaua destinului şi, pentru fiecare dintre noi, acel licăr devine un ideal ceresc, o pecete a noastră în univers.

Binele este tăcerea răului precum a răului, binele.

Tacerea are glasul ei de intelepciune; ascult-o!

Cand il cautam pe Dumnezeu, iubirea spune: pe aici! © CCC

Gandul nu se coboara acolo unde aude prea multa vorba.

Rareori regreti de a fi vorbit putin, foarte adesea de a fi vorbit mult; maxima veche si comuna, cunoscuta de toata lumea si pe care nimeni n-o practica.

Noi, românii, am avut destinul de-a ne fi născut undeva între Mitică şi Hyperion, trăind în Caragiale şi visând în Eminescu.

Toată lumea tace, sub vraja cântecului. Dar e ciudat: acea întristare deznădăjduită și acel reproș amar cu care palpită sunt mai dulci decât cea mai sublimă, cea mai pasională bucurie. (Domnul din San Francisco) © CCC

E o mare diferenta intre un om care da prea multe argumente si un om inzestrat cu ratiune. Acesta din urma tace adeseori, pe cand celalalt nu tace o clipa.

Cuvântul este de aur, tăcerea este de plumb. (Ceea ce cred) © CCC

Dumnezeu este numele propriu al adevărului, aşa cum adevărul este numele abstract al lui Dumnezeu. © CCC

Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arăți în toate Și Te amuză – aceste efecte minunate De a juca în lucruri. Căci Tu ești și actor În propria Ta piesă - și ești și spectator. (Rubaiate)

Într-o tăcere prea îndelungată există ceva amenințător. (Antigona)