M-ai intrebat candva de sfarsitul lumii si nu stiam ce sa-ti spun. Şi ai plecat inghesuita de sentimente la coltul unei intamplari inevitabile. Ştiam ca nu are nici un rost sa privesti lacrimile cerului pe fetele noastre, si nici fulgerele ce ne brazdau sperantele sau tunetele inimilor care incercau sa sfarme Clipa. Te-ai speriat de furtuna aceea sentimentala si ai tresarit incercand sa te reintorci calcand pe aceleasi flacari arzatoare din privirile iubirii noastre de altadata, nestiind ca acum te vor arde, fiindca era cu adevarat sfarsitul lumii...
Într-o tăcere prea îndelungată există ceva amenințător.
(Antigona)
Nu lasa niciodata ca intelesul luminii iubirii tale sa-ti scape in neantul intunecos al uitarii.
De ce oamenii sunt ascunsi, de ce se tem de adevar, uneori pana si de ei insisi? De ce nu vor sa recunoasca ca si-ar dori sa poata iubi din toata fiinta lor fiindca doar asta ramane din aceasta desertaciune cu nume de viata?
Teama este o tăcere a cunoaşterii.
Cel care exceleaza nu discuta, isi stapaneste stiinta si tace.
(Tao Te Ching / Cartea Caii si a Virtutii)
© CCC
Tacerea este una dintre marile arte ale conversatiei.
Amintirea este frunza care revine din caderea toamnei la stadiul de mugure al primaverii, eternalizand clipa marii noastre iubiri.
Nu pentru că nu ai nimic de spus trebuie să îți ții gura.
© CCC
Cata vreme taci, cei dimprejur
nu-ti cunosc nici merit, nici cusur.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.