Şi ce a mai ramas din stralucirea noastra de atunci? Din destinul nostru intergalactic de stea? O amintire pe bolta unei lumi, iar aici doua suflete care se cauta etern pentru a se mistui, pentru a arde in neputinta acestei desertaciuni, la fel ca si atunci cand eram o stea.
De ce atunci cand ma gandesc la sufletul meu pereche il simt pe Dumnezeu altfel, mai bun dar si mai exigent, mai cald dar si mai razbunator, mai trist dar gata oricand de cel mai debordant optimism dar si exuberanta izvorata din adancul etern al privirilor noastre pierdute in negura necuvintelor acestui vis cu nume de lume?
Tăcerea accentuează profilul unui cuvînt.
Oamenii tăcuți au cele mai zgomotoase minți.
Limita dintre viaţă şi moarte se numeşte tăcere.
Cine nu poate să tacă, nu știe să vorbească.
© CCC
Cel care se pricepe nu vorbește; stăpânind erudiția, el tace.
(Tao Te Ching, Cartea Căii și a Virtuții, în Lao Zi și Taoismul)
Raţiunea este măsura tăcerii.
Sunt o iluzie pentru care tăcerea devine izvorul fericirii, iar infernul, poarta spre paradis.
Pestii din apa-s tacuti, dobitoacele de pe pamant sunt zgomotoase, pasarile din vazduh canta. Omul insa are intr-insul tacerea marii, larma pamantului si muzica vazduhului.
Ea nu spunea nici un cuvânt, doar ochii ei vorbeau și spuneau multe lucruri.
(Meșterul don Gesualdo)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.