Cu totii ne dorim Marea Iubire fiindca suntem claditi in acest sens. Folosim atat de adesea expresia aceasta a sufletelor pereche. Cu totii ne-o dorim adevarata fiindca am vrea ca atunci cand ne gasim cu adevarat sufletul pereche, sa se termine definitiv acest zbucium continuu care este propria noastra existenta. De fiecare data, rezultatul vine crud si exact. Zbuciumul vietii noastre nu se va termina niciodata atat timp cat vom trai.
Atunci mai avem nevoie de sufletul nostru pereche? Oh, da, voi raspunde eu, fiindca acesta este albia in care curge fluviul vietii noastre dint-o alta realitate transcendentala, acesta este nesfarsitul pe care se sprijina orizontul inimii noastre in alte vise sau realitati transcendentale.
Unde aş putea afla vreodată adevărul din vârtejul eternităţii privirii tale?
Binele este tăcerea răului precum a răului, binele.
Una din urmarile fricii e si tulburarea simturilor, care face ca lucrurile sa-ti apara altfel de cum sunt.
Cel ce e temut de multi, el insusi se teme de multi.
Numai nebunii nu se tem de nimic.
Cei care vor sa fie temuti, trebuie ei insisi sa se teama de cei de care vor fi temuti.
Ciudat este ca omul adesea se teme tocmai de ceea ce spera.
Daca te temi de cineva, atunci pricina e ca l-ai lasat pe acest cineva sa aiba putere asupra ta.
Sa te temi de ceea ce nu se poate inlatura este o mare prostie.
Încotro aş putea înţelege tăcerea Lui Dumnezeu când îl întreb de ce ne-a lăsat păcatul originar?
De ce aş fi eu alesul inimii tale odată ce am ales calea acestei lumi deşarte prin destin?
Cei mai mari dusmani ai omului sunt teama si speranta.
Teme-te de cel care se teme de tine, chiar de-ar fi o musca si tu un elefant.
Raţiunea este măsura tăcerii.
Teama nu ne poate răni mai mult decât un vis.
Poate fi ceva mai important decat iubirea? Doar aceasta poate infrunta praful desertaciunii.