Citate de Sorin Cerin

Tăcerea lui Dumnezeu e o tăcere a iubirii, o eternitate ce ne înseninează deja de pe acum timpul.

La cel prost, tăcerea ţine loc de înţelepciune.

De ce oamenii sunt ascunsi, de ce se tem de adevar, uneori pana si de ei insisi? De ce nu vor sa recunoasca ca si-ar dori sa poata iubi din toata fiinta lor fiindca doar asta ramane din aceasta desertaciune cu nume de viata?

Sunt sigură că nimic nu-mi va mai înăbuși rima, Am ținut tăcerea captivă ani de zile în gât ca o capcană a sacrificiului, acum este momentul să cânt un ultim rămas-bun trecutului. (Sunt sigură…) © CCC

Tăcerea este virtutea proștilor. (Apoftegme)

Şi ce a mai ramas din stralucirea noastra de atunci? Din destinul nostru intergalactic de stea? O amintire pe bolta unei lumi, iar aici doua suflete care se cauta etern pentru a se mistui, pentru a arde in neputinta acestei desertaciuni, la fel ca si atunci cand eram o stea.

Nu există tăcere mai mare decât în iubirea care nu-şi poate striga neliniştea.

Încotro aş putea înţelege tăcerea Lui Dumnezeu când îl întreb de ce ne-a lăsat păcatul originar?

De ce aş fi eu alesul inimii tale odată ce am ales calea acestei lumi deşarte prin destin?

Oamenii tăcuți au cele mai zgomotoase minți.

Fiecare pas făcut în iubire oricât de mult ar striga tot în tăcere se va înveşmânta.

De ce atunci cand ma gandesc la sufletul meu pereche il simt pe Dumnezeu altfel, mai bun dar si mai exigent, mai cald dar si mai razbunator, mai trist dar gata oricand de cel mai debordant optimism dar si exuberanta izvorata din adancul etern al privirilor noastre pierdute in negura necuvintelor acestui vis cu nume de lume?

Fără tine sunt pierdut printre clipele speranţelor care nu-şi mai regăsesc sensul.

Tăcerea este pentru urechi ceea ce este noaptea pentru ochi. (Ura pentru muzică) © CCC

Nu lasa niciodata ca intelesul luminii iubirii tale sa-ti scape in neantul intunecos al uitarii.

Şi unde ar mai bate inima destinului tău fără iubirea mea?

Tu singură îmi afli Printre cuvinte drumul Şi-mi vindeci rătăcirea Grădinilor pustii. Tu singură îmi aperi Şi flacăra şi scrumul Şi toată îndoiala Tu singură mi-o ştii. Tu singură, tăcere, În care pot să caut Şi ţărmul resemnării Şi tainice poteci. Tu singură mă tulburi Asemeni unui flaut Şi m-ai putea ucide Simţind că poţi să pleci. (Echilibru)

Poate fi ceva mai important decat iubirea? Doar aceasta poate infrunta praful desertaciunii.

In dragoste, o simpla tacere spune mai mult decat vorbele. E bine ca ele sa fie interzise, exista o elocventa a tacerii mai impresionanta decat limbajul insusi. Ce convingator e indragostitul cand nu poate vorbi si cat spirit dovedeste el!

Cel mai bun moment pentru a-ti tine limba este atunci cand simti ca vei exploda daca nu spui nimic. © CCC