Curba ochilor tăi face înconjurul inimii mele,
Rotindu-se ca într-un dulce dans,
Aureolă a timpului, leagăn statornic al nopții
Și dacă nu mai știu tot ce-am trăit
E pentru că ochii tăi nu-ntotdeauna m-au privit.
File ale zilelor și spumă de rouă,
Trestii legănate de vânt, surâsuri parfumate,
Aripi acoperind lumea de lumină,
Bărci doldora de cer și de mare,
Vânători de sunete și torente de culori,
Parfumuri născute în cuibarul aurorelor
Ce se-odihnesc mereu pe galbenul-pai al stelelor,
Așa cum ziua se însoțește cu puritatea
Întreaga lume se însoțește cu ochii tăi inocenți
Și tot sângele-mi curge în privirile lor.
(Curba ochilor tăi, vol. Capitala durerii, 1926)
Această poezie este, cu siguranță, un cântec de dragoste pentru Gala (de care s-a desparțit ulterior, ea devenind soția lui Salvador Dali), dar este și un cântec dedicat iubirii, un imn închinat iubirii.
Copyright © CCC
Greutatea lumii este iubirea. Sub povara singurătății, sub povara nemulțumirii.
(
Cântec)
© CCC
Iubeste, daca vrei sa fii iubit.
Dragostea… misca soarele si celelalte stele.
Dragostea înseamnă, în primul rând, să iubești la nebunie parfumul celuilalt.
(Viața secretă)
© CCC
Cearta dintre indragostiti face dragostea si mai puternica.
Amantium irae amoris integratio est.
(Terentius, Andria)
Modul in care poti iubi ceva este sa realizezi ca poate fi pierdut.
Iubirea fără un pic de nebunie nu valorează nici cât o sardină!
Proverb spaniol
© CCC
O mare aversiune in prezent este adesea singurul semn al unei mari iubiri din trecut.
© CCC
Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.
M-a-ntrebat: "Afară viscolu-i buimac?
Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?"
Am răspuns iubitei: "Azi, prin vânt şi ger,
Cineva flori albe leapădă din cer.
Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin,
Eu şi fără tine sunt de viscol plin.
(Poartă-n ochi seninul)
(Traducere George Lesnea)
E-atâta frig în mine, încât îmi zic,
ca o livadă toamna: «Oare n-am visat
c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic
din toate-acestea nu s-a întâmplat?»
Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu
de ramuri frânte, frunze putrede şi spini,
sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu,
ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.
Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare,
şi-a scuturat petalele pe jos,
şi dorul, fructul ei cel veninos,
se coace-acuma liniştit la soare.
(Toamna)
Raceala si nepasarea in prietenie au motivele lor. In dragoste, nu exista alt motiv de a nu se mai iubi unul pe altul decat faptul de a se fi iubit prea mult.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.