Dragostea - iluzia este sa o intalnesti, cand de fapt ea se invata.

Trecem adeseori de la iubire la ambiție, dar nu ne întoarcem de la ambiție la iubire.

Dragostea face să treacă timpul, iar timpul face să treacă dragostea. Proverb italian © CCC

Zâmbind printre-ale primăverii ruguri, În taină, liliacul timpuriu Întredeschide buzele din muguri.   Dar cerul s-a schimbat în plumburiu. Zăpada, ploaia, uite, și-au dat mâna, Alături bat cu pașii uzi țărâna, De parcă primăvara n-a venit. Țărâna s-a umflat, s-a-mbolnăvit, A-ncremenit și-a căpătat pe față Lucioase, triste pojghițe de gheață.   Împotmoliți la marginea miriștii, În gând înjură vremea tractoriștii. Strâng buzele plesnite-n vânt și tac. Li-i ud până și pacul de tabac Și trebuie să stea în glod, s-aștepte, S-aștepte până timpu-o să se-ndrepte.   Vuiește lung al strungului ecou, Ca o imensă strună încordată. E mohorât prietenul meu nou Și-i totuși mai febril ca niciodată. Șuieră șerpii șpănului și curg, Metalul își rotește curba rază. Prietenul îmi pare un chirurg Ce viața unui om salvează, Deși o piesă de tractor când faci, De obicei nu semeni cu un vraci.   – Ce-atâta grabă-n gesturile tale, De ce atâta încordare-ți ceri? În ale tale palme minerale De unde ai nestinsele puteri?   – Vezi, ploaia și zapada și-au dat mâna, Alături bat cu pașii uzi țărâna, Împotmoliți la marginea miriștii Nerăbdători așteaptă tractoriștii Iar când pământul s-o zvânta sub soare, Vor trebui tractoare multe, noi, Ca timpul scurs și fără înturnare Să-l smulgă tractoriștii înapoi!   Puterile acelor ce-ar munci, Dar sunt siliți îndurerați s-aștepte, În vinele prietenului bat Și-n limpezimea gândurilor drepte; El a primit prin vine nevăzute Neliniștile care fierb în ei. Aceasta-i solidaritatea clasei Și-i inima prietenilor mei.   … S-a înecat lumina-n pâcle grele Și bezne reci au pâlpâit pe lut. Mi-am însoțit prietenul acasă Și prin grădina-i tristă am trecut. În pâlcuri liliacul timpuriu Se legăna scheletic și pustiu, Cu crengile-n cârlig, ca niste căngi.   Muguri căzuți se destrămau sub crengi… M-a întrebat cu voce sugrumată: – Tu ce zici? Mai înmugurește-o dată?   Apoi cu degetele aspre, groase, Arse de șpan și de rugină roase, Mi-a arătat ce mari erau să fie Mugurii fini de floare timpurie…   Prietene cu degete de colos Ce dă măsura gingașiei florii, Iubești o floare-atâta de duios, Cum stiu să o iubească visătorii.   Prietene, te doare moartea ei Cum poate doar pe-un mare om să-l doară…   Și-ai dat măsura plinei frumuseți Când degetele-ți floarea măsurară Dar nu știi? Liliacul timpuriu Mai poate-nmuguri și-a doua oară.   Tu ești puterea care-nsuflețește Pământul – și-l preface bun și viu. Tu răsădești în inimile noastre Și-n cântec liliacul timpuriu. (Liliacul timpuriu, 1956)

Acela care iubeste pentru prima oara, chiar daca este fara de noroc, este un zeu, dar cel care pentru a doua oara iubeste fara noroc, este un prost.

Iubiti ceea ce niciodata nu veti vedea de doua ori.

Nu există vacanță pentru dragoste (…) așa ceva nu există. Dragostea trebuie trăită total, cu plictiseala și neplăcerile ei, nu există vacanță pentru asta. (Căluții Tarquiniei)

Oh! Cat este de crud sa iubesti atunci cand te-ai despartit de fiinta iubita! © CCC

Nimeni nu iubeste pe cel ce nu poate iubi pe nimeni.

Si te iubesc cu un fior atat de delicios de pur, incat de fiecare data cand imi imaginez zambetul tau, vocea ta, privirea ta tandra si glumeata mi se pare, chiar daca trebuie sa nu te mai revad, ca imaginea ta draga, aflata in mintea mea, ma va insoti mereu de acum inainte. (Scrisori catre Lou) Scrisori adresate Louisei de Coligny-Châtillon (aflata printre primii aviatori francezi), obiectul iubirii pasionale a lui Guillaume Apollinaire (pe care pictorita Marie Laurencin o respinsese) și care i-a inspirat Poemele pentru Lou. © CCC

- De ce am adorat-o mereu pe mama ta? Pentru că nu aveam niciodată timp să mă gândesc la ea. (Ginerele domnului Poirier) © CCC

Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot… Parcă-ar vorbi în taină cu-amurgul amândoi. E liniştea de aur. E seara de cristale. Candori rătăcitoare trec legănând copacii. Şi dincolo de toate prin vis pârâul clar printre mărgăritare spre infinit aleargă… Singurătate! Totul e limpede şi stins… Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot… Iubirea e departe… Nepăsătoare, calmă, inima-i liberă. Nici veselă, nici tristă. Culori, parfumuri, brize şi cântece o fură… Parcă-ar pluti pe lacul unor simţiri imune… Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot… Parcă-ai putea cu mâna s-atingi eternitatea… (Oră imensă)

Nu voi iubi niciodată altă femeie şi tu rămâi în mintea mea şi în sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieţii mele, singura mea aspiraţie, şi viaţa cu tine, singura mea speranţă.

Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te vad, oare nu e un strop din lumina creată în ziua dintâi, din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?   Nimicul zăcea-n agonie când singur plutea-ntuneric şi dat-a un semn Nepătrunsul: "Să fie lumină!"   O mare şi-un vifor nebun de lumină facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi, o sete de lume şi soare.   Dar unde-a pierit orbitoarea lumină de-atunci - cine ştie?   Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te vad - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creată în ziua dintâi. (Lumina)

Nu-i nevoie sa intelegi pe cineva ca sa-l iubesti.

Am pierdut Grădina, spune ea, dar l-am găsit pe el şi sunt mulţumită. Mă iubeşte cât poate, iar eu îl iubesc cu toată forţa firii mele pline de pasiune (...) Dacă mă întreb de ce îl iubesc, descopăr că nu ştiu şi, de fapt, nici nu prea mă sinchisesc să aflu… (Jurnalul lui Adam şi al Evei)

Dragostea e ca spinul: nu-l simti cand intra, dar te doare cand il smulgi cu sila.

Când cuvintele nu mai pot exprima ceea ce simte inima, există faptele şi mai ales privirile. Încercăm să ne exprimăm sentimentele prin cuvinte, dar unele sunt atât de puternice încât indiferent câte litere am aduna, nu vor fi suficiente pentru a spune ceea ce simțim. © CCC

Bărbatul simte iubirea mai ales ca pe o puternică dorință de-a fi iubit, în timp ce pentru femeie esențialul este să-și simtă propria sa iubire, fluxul cald care iradiază din ființa ei către cel iubit, împingând-o către acesta. (Schema Salomeei)

Lumea este însetată de iubire: tu vei veni să potolești acestă sete. © CCC