Citate despre Iubire

De ce întreaga-mi iubire se-ntoarce dintr-odată când mă simt trist și când te simt departe? (Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde)

Prudenta si dragostea nu sunt facute una pentru cealalta: pe masura ce dragostea creste, prudenta scade. © CCC

Orice femeie care consimte să vorbească de dragoste sfârşeşte prin a se îndrăgosti. (Legăturile primejdioase )

Verbul “a iubi” este dificil de conjugat, trecutul sau nu este simplu, prezentul este doar indicativ si viitorul este intotdeauna conditional. © CCC

Te iubesc pentru toate femeile Pe care nu le-am cunoscut. Te iubesc pentru tot timpul Pe care nu l-am trait, Pentru mirosul largului marii Si mirosul painii calde, Pentru zapada care se topeste, Pentru primele flori, Pentru animalele inocente Pe care omul nu le sperie. Te iubesc pentru a iubi, Te iubesc pentru toate femeile Pe care nu le iubesc. (Te iubesc) © CCC

Iubirea isi disputa eternitatea in efemer.

Există în iubire un nucleu de absolut, asemanator stralucirii diamantului, o parte de inaccesibilitate ce invită la depășirea limitelor viitorului. © CCC

Farmecul pe care credem că-l găsim în ceilalţi nu există decât în noi, şi numai dragostea înfrumuseţează atât de mult fiinţa iubită. (Legăturile primejdioase)

Gelozia este un lucru teribil; seamana cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenta lui si triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionata a egoismului; exaltarea EULUI, despot exigent, vanitos, care nu poate sa se uite pe sine si sa se subordoneze.

Sufletul pereche este ceea ce aspiram noi si am vrea sa intelegem despre noi, este ceea ce consideram a fi perfectiune, puritate si nemarginire la propria noastra fiinta.

Să mă gândesc la tine este ceva plăcut și plin de speranță, ca și cum aș asculta cea mai bună voce din lume cântând cel mai frumos cântec. Dar speranța nu mai este de-ajuns pentru mine: nu mai vreau doar să ascult, ci vreau să cânt cântecul... (Poezie din 30 septembrie 1945) © CCC

Știu să împărtășesc doar dragostea, nu ura. (Antigona)

''Pașii în doi'' trebuie să se potrivească! Numai că, spre deosebire de dans, care se poate învăța, ''pașii aceia în doi'', care reprezintă Iubirea și Compatibilitatea, EXISTĂ SAU NU EXISTĂ! Anonim

Lumina ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad, oare nu e un strop din lumina creata in ziua dintai, din lumina aceea-nsetata adanc de viata?   Nimicul zacea-n agonie, cand singur plutea-n intuneric si dat-a un semn Nepatrunsul: "Sa fie lumina!"   O mare si-un vifor nebun de lumina facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,   o sete de lume si soare. Dar unde-a pierit orbitoarea lumina de-atunci - cine stie?   Lumina, ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creata in ziua dintai. (Lumina)

Când hoinărind, alăturea, noi mână-n mână ne găsim cu ochii la aceeaşi stea - mai e nevoie de destin? (Strofe de-a lungul anilor)

Femeie, ce mare porti in inima si cine esti? Mai canta-mi inc-o data dorul tau, sa te ascult, si clipele sa-mi para niste muguri plini, din care infloresc aievea - vesnicii. (Dorul)

Sa nu confunzi iubirea aproapelui cu emotia care te cuprinde cand te apropii, cand te atingi de anumite fiinte.

Nu-i deșert, nu-i prăpastie, nici ocean pe care nu le-aș putea trece cu tine. Cu cât vom trăi mai mult împreună, viața va fi ca o îmbrățișare tot mai strânsă, mai deplină! Nu ne va mai tulbura nimic, nici o grijă, nici o piedică! Vom fi singuri, numai unul al altuia, pe veci… (Doamna Bovary)

Când prin oraş calci lin pe străzi sămânţa ulmilor, şi-n mers în adevăruri limpezi crezi - mai e nevoie de vreun vers?   Când muşchiul de pădure mult ne-alină-n vară verde dor şi glasul picurat ţi-ascult - mai e nevoie de-un izvor?   Când în bătaia vântului mlădie umbli pe colnic, pe-ntinderea pământului mai e nevoie de vreun spic?   Când între lipsă şi prisos ne bucurăm de câte sunt şi cântă pe subt glii un os - mai e nevoie de cuvânt?   Când îţi ghicesc arzândul lut cum altul de Tanagra nu-i, din miazănoapte până-n sud mai e nevoie de statui?   Când hoinărind, alăturea, noi mână-n mână ne găsim cu ochii la aceeaşi stea - mai e nevoie de destin? (Strofe de-a lungul anilor)

Dragostea și mânia sunt două torțe aprinse ce inflamează sufletul cu o căldură dureroasă; rămân în inimă și tulbură mintea, din cauza lor nici Raţiunea nu se află în siguranţă. © CCC