Henric al IV-lea era un mare iubitor de vorbe de duh. Într-o zi, trecând printr-un sat, unde a fost nevoit să rămână la cină, a poruncit să-i fie adus cineva despre care se spune că este cel mai isteț, pentru a se întreține cu el în timpul mesei. Sătenii i-au spus că este un bărbat pe nume Gaillard. "Prea bine! spuse el, hai să mergem să-l luăm".
Acest țăran venind, regele i-a poruncit să se așeze vizavi de el, de partea cealaltă a mesei unde mânca. „Cum te cheamă?”, l-a întrebat regele. „Sire, răspunse țăranul, mă cheamă Gaillard".
- Ia să-mi spui, care este diferența dintre un ștrengar (un gaillard) și un crai (un paillard)?
- Sire, răspunse țăranul, nu e decât masa între cei doi.
– Ei, drăcie! M-am prins, spuse regele râzând. Nu mă așteptam să găsesc o minte atât de ageră într-un sat atât de mic.
© CCC
Acolo unde toată lumea cântă la unison, cuvintele nu contează.
© CCC
Un proverb spune: „Cum e tatăl, așa e și fiul.” Un altul: „Tatăl, zgârcit, fiul, risipitor.” Pe care să-l crezi?
© CCC
Cine-si face prea multe planuri se lasa de obicei tot asa de mult condus de ,,moment" ca si cei care nu-si fac planuri deloc.
Mana stanga se aseamana la perfectie cu mana dreapta atat prin forma cat si prin dimensiuni si totusi mana stanga n-o poti imbraca in manusa mainii drepte.
Oamenii se aseamana foarte mult unii cu altii, indiferent din ce parte a lumii ar fi.
Este la fel de neplacut sa primesti mai mult decat te asteptai, ca si sa primesti mai putin.
Este ciudat cum obişnuinţa modelează gusturile şi ideile.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.