Citate despre Asemanare

Un proverb spune: „Cum e tatăl, așa e și fiul.” Un altul: „Tatăl, zgârcit, fiul, risipitor.” Pe care să-l crezi? © CCC

Păstrează necontenit în minte tot ceea ce există acum în măsura în care a existat şi odinioară; şi păstrează în minte că toate acestea vor fi şi în viitor, şi imaginează-ţi aceleaşi drame şi privelişti pe care le-ai aflat din propria experienţă sau din istoriile despre vremurile trecute, ca de pildă: întreaga curte a lui Adrian, întreaga curte a lui Antoniu, întreaga curte a lui Filip, a lui Alexandru, a lui Cressus. Fiindcă acestea au fost unul şi acelaşi lucru, doar persoanele din scenă erau altele.

Fiecare om se aseamana cu durerea sa.

Eşti ceva între un vis şi un miracol. © CCC

A se asemana nu inseamna a se identifica.

După prietenii buni, cărțile bune mă încântă. Întotdeauna și oricând, țin în mâini Faimoasele cărți ale grecilor și romanilor. O, mare dar de la Dumnezeu este să iubești lectura! (Povești, Epistola către părintele Rapin) © CCC

Acolo unde toată lumea cântă la unison, cuvintele nu contează. © CCC

Într-o zi [domnul de Créquy] a căzut din vârful unei scări, fără să pățească vreun rău. "Oh! Domnule, i s-a spus, aveți motive să-i mulțumiți lui Dumnezeu!  - O să am grijă de asta, spuse el, nu m-a scutit de nici o treaptă.” (Povești, vol. 1, Memorii pentru a servi istoriei secolului al XVII-lea)

***

François de Créquy (François de Blanchefort de Créquy de Bonne), 1625 - 1687, marchiz de Marines, cunoscut sub numele de „Maréchal de Créquy”, mareșal al Franței, proprietar al Château de Marines, luptător în războaiele care au avut loc în timpul  domniei lui  Ludovic al XIV-lea. S-a remarcat în numeroasele campanii militare care marchează secolul al XVII-lea, începând cu Războiul de Treizeci de Ani. © CCC

Henric al IV-lea era un mare iubitor de vorbe de duh. Într-o zi, trecând printr-un sat, unde a fost nevoit să rămână la cină, a poruncit să-i fie adus cineva despre care se spune că este cel mai isteț, pentru a se întreține cu el în timpul mesei. Sătenii i-au spus că este un bărbat pe nume Gaillard. "Prea bine! spuse el, hai să mergem să-l luăm". Acest țăran venind, regele i-a poruncit să se așeze vizavi de el, de partea cealaltă a mesei unde mânca. „Cum te cheamă?”, l-a întrebat regele. „Sire, răspunse țăranul, mă cheamă Gaillard". - Ia să-mi spui, care este diferența dintre un ștrengar (un gaillard) și un crai (un paillard)? - Sire, răspunse țăranul, nu e decât masa între cei doi. – Ei, drăcie! M-am prins, spuse regele râzând. Nu mă așteptam să găsesc o minte atât de ageră într-un sat atât de mic. © CCC

…el e mai mult eu însămi decât sunt eu - eu însămi. Nu ştiu din ce sunt plămădite sufletele noastre, dar ştiu că al meu şi al lui sunt la fel. (La rascruce de vanturi)

In orice lucru, nu putem fi judecati decat de cei de o seama cu noi.

Toți oamenii s-au născut asemănători: cu excepția republicanilor și a democraților.

Cum eşti tu acum, aşa am fost noi odinioară. (Ulise) © CCC

Altă dată, [Malherbe] i-a spus: „Te pricepi bine să faci pe galantul; mai deschizi o carte să citești?” Era felul lui de a vorbi pentru a-i spune că e mereu gata să slujească doamnele. Domnul de Bellegarde i-a spus că da. „Pe legea mea”, i-a răspuns el, „te invidiez mai mult decât pentru ducatul tău”. (Povești, vol. 1, Memorii pentru a servi istoriei secolului al XVII-lea)

***

François de Malherbe (1555 – 1628), poet și critic literar francez. Protejat al regelui Henric al IV-lea, poet oficial al curții regale din 1609 și adversar al școlii poetice „La Pléiade”. A exercitat o puternică influență în cercul literar de la Hotel de Rambouillet. Roger de Bellegarde (Roger II de Saint-Lary), 1562-1646, primul duce de Bellegarde (1619-1646). A fost favoritul regilor Henric al III-lea și Henric al IV-lea. A fost unul dintre catolicii care l-au urmat pe Henric al IV-lea la moartea lui Henric al III-lea, l-a sprijinit cu vitejie în timpul războiului civil și a fost recompensat cu favoruri fiind numit guvernator de Bourgogne în 1602 și Mare Scutier al Franței în 1605. În 1619/1620, Ludovic al XIII-lea l-a numit Duce de Bellegarde și Pair al Franței. © CCC

Tendinta de risipa a milionarilor nu se aseamana decat cu setea lor de castig.

Oamenii cei mai fericiti in ceea ce priveste inteligenta au instincte, pasiuni si sentimente uneori identice. Intre un matematician celebru si cizmarul sau poate exista un abis sub raport intelectual, dar din punct de vedere al caracterului si credintelor deosebirea este adesea nula sau foarte neinsemnata.

Suntem facuti din acelasi material din care sunt tesute visurile noastre.

Este la fel de neplacut sa primesti mai mult decat te asteptai, ca si sa primesti mai putin.

Prietenele noastre seamana toate intr-o anumita privinta cu Bonaparte: isi inchipuie ca vor castiga batalia pe care toata lumea a pierdut-o.

Cine-si face prea multe planuri se lasa de obicei tot asa de mult condus de ,,moment" ca si cei care nu-si fac planuri deloc.