Citate de Josh Billings

Nu există război şi pace fără tăcere.

Tăcerea este virtutea proștilor. (Apoftegme)

Sunt o iluzie pentru care tăcerea devine izvorul fericirii, iar infernul, poarta spre paradis.

Pestii din apa-s tacuti, dobitoacele de pe pamant sunt zgomotoase, pasarile din vazduh canta. Omul insa are intr-insul tacerea marii, larma pamantului si muzica vazduhului.

Nimeni nu știe cum a fost tatăl meu pentru mama mea, pentru că ea mai degrabă ar fi murit de o mie de ori decât să spună cuiva și să se plângă de asta. Și totul pentru că îl iubea; dacă iubirea este de așa natură încât închide buzele când ar trebui să strigăm după ajutor, dacă ne abandonează fără apărare în fața unor rele mai grave decât cele pe care ni le-ar putea provoca cel mai crud dușman al nostru, nu-mi voi da niciodată inima unui bărbat. (Sălbatica) © CCC

Tacerea este cumintenia prostilor. Ca sa-i faci pe acestia sa-si vina in firea lor adevarata, trebuie sa-i provoci sa vorbeasca.

Unii oameni exagereaza atat de mult, incat nu sunt in stare sa spuna adevarul fara a minti. © CCC

Tăcerea accentuează profilul unui cuvînt.

Cine nu aude tăcerea sfâşietoare a stelelor pe bolta inimii sale nu s-a născut pentru a iubi.

Un Dumnezeu care nu tace este un Dumnezeu care nu are prestanţă şi nici putere asupra omului.

Tăcerea este pentru urechi ceea ce este noaptea pentru ochi. (Ura pentru muzică) © CCC

Sfatul este precum uleiul de ricin: esti dispus sa-l dai altora, dar detesti sa-l inghiti tu insuti. © CCC

La cel prost, tăcerea ţine loc de înţelepciune.

Pentru diplomaţi, ca şi pentru femei, tăcerea este adeseori cea mai clară explicaţie. Pour les diplomates comme pour les femmes, le silence est souvent la plus claire des explications. (Hier et Demain)

Toată lumea tace, sub vraja cântecului. Dar e ciudat: acea întristare deznădăjduită și acel reproș amar cu care palpită sunt mai dulci decât cea mai sublimă, cea mai pasională bucurie. (Domnul din San Francisco) © CCC

Tăcerea este modalitatea autentică a cuvântului.

Cata vreme taci, cei dimprejur nu-ti cunosc nici merit, nici cusur.

Tu singură îmi afli Printre cuvinte drumul Şi-mi vindeci rătăcirea Grădinilor pustii. Tu singură îmi aperi Şi flacăra şi scrumul Şi toată îndoiala Tu singură mi-o ştii. Tu singură, tăcere, În care pot să caut Şi ţărmul resemnării Şi tainice poteci. Tu singură mă tulburi Asemeni unui flaut Şi m-ai putea ucide Simţind că poţi să pleci. (Echilibru)

Sunt sigură că nimic nu-mi va mai înăbuși rima, Am ținut tăcerea captivă ani de zile în gât ca o capcană a sacrificiului, acum este momentul să cânt un ultim rămas-bun trecutului. (Sunt sigură…) © CCC

Tăcerea este replica insuportabilă. © CCC