Tu singură îmi afli
Printre cuvinte drumul
Şi-mi vindeci rătăcirea
Grădinilor pustii.
Tu singură îmi aperi
Şi flacăra şi scrumul
Şi toată îndoiala
Tu singură mi-o ştii.
Tu singură, tăcere,
În care pot să caut
Şi ţărmul resemnării
Şi tainice poteci.
Tu singură mă tulburi
Asemeni unui flaut
Şi m-ai putea ucide
Simţind că poţi să pleci.
(Echilibru)
Cel care se pricepe nu vorbește; stăpânind erudiția, el tace.
(Tao Te Ching, Cartea Căii și a Virtuții, în Lao Zi și Taoismul)
Nu jura pentru nimic, nici măcar pentru adevăr.
(Fragmente)
© CCC