Citate de Aristotel

Într-o tăcere prea îndelungată există ceva amenințător. (Antigona)

Nu incerca sa luminezi ziua cu lampa, ca nu va observa nimeni.

Cele mai multe dezbinari se ivesc in cetati din cauza ambitiei.

Nu pentru că nu ai nimic de spus trebuie să îți ții gura. © CCC

Omul intelept nu spune tot ce gandeste, dar ce spune, gandeste.

Oamenii tacuti nu dau nicio dovada de nepriceperea lor.

Tăcerea este pentru urechi ceea ce este noaptea pentru ochi. (Ura pentru muzică) © CCC

Tu singură îmi afli Printre cuvinte drumul Şi-mi vindeci rătăcirea Grădinilor pustii. Tu singură îmi aperi Şi flacăra şi scrumul Şi toată îndoiala Tu singură mi-o ştii. Tu singură, tăcere, În care pot să caut Şi ţărmul resemnării Şi tainice poteci. Tu singură mă tulburi Asemeni unui flaut Şi m-ai putea ucide Simţind că poţi să pleci. (Echilibru)

A-si exercita liber talentul, iata adevarata fericire.

Numim om liber pe acela care isi este singur scop si nu este un scop pentru altul.

Să lăsăm tăcerea să strige iubirea din catedrala eternităţii unui sărut.

Un Dumnezeu care nu tace este un Dumnezeu care nu are prestanţă şi nici putere asupra omului.

Fara activitate nu exista placere, iar placerea duce la desavarsire orice activitate.

Tacerea este una dintre marile arte ale conversatiei.

Pestii din apa-s tacuti, dobitoacele de pe pamant sunt zgomotoase, pasarile din vazduh canta. Omul insa are intr-insul tacerea marii, larma pamantului si muzica vazduhului.

Cine nu poate să tacă, nu știe să vorbească. © CCC

Cuvintele tăcerii sunt cuvinte foarte rare care nu se găsesc în nicio carte. Care rămân mult timp blocate în piept, care uneori alunecă până în gât, dar nu ajung până la gură. Cuvintele tăcerii nu sunt menite să fie auzite de urechi. Cuvintele tăcerii sunt șoptite cu gesturi minuscule și expresii faciale imobile. Sunt citite cu ochii închiși, ascultate cu inima, păstrate în adâncul sufletului, în dulceața emoțiilor. © CCC

Inceputul tuturor științelor este uimirea că lucrurile sunt ceea ce sunt. (Metafizica) "...caci oamenii când au început sa filosofeze au fost mânati de mirare, mai întâi fata de problemele mai la îndemâna, apoi progresând încetul cu încetul, fata de problemele mai mari". Aristotel Cu alte cuvinte, filosofia este în primul rând o interogare pentru ca nimic nu progreseaza de la sine. Filosoful este uimit in sensul ca se indoieste de tot. Trebuie amintit faptul ca in timpul lui Aristotel filosofia se confunda cu stiinta.

Cei zgarciti ingramadesc la avere ca si cum n-ar trebui sa moara niciodata; cei risipitori cheltuiesc ca si cum ar tre­bui sa moara imediat.

Cel care face un bine cuiva, il iubeste mai mult decat este iubit.