Citate de Paul Heyse

În primul rând, am crezut că am ceea ce este necesar pentru a studia istoria artei, din moment ce aceasta nu fusese prea solicitantă nici măcar pentru Kugler, cofondatorul său, lăsându-i timp liber și energie pentru tot felul de glume dramatice și nuvele. (Născut în 1830, cu doi ani înainte de moartea lui Goethe, dar la cincisprezece ani după ceilalți autori ai generației „realiste”, Heyse a crescut într-un mediu academic: tatăl său Karl Heyse a fost profesor de filologie clasică la Berlin, bunicul său a fost tot filolog. Heyse a avut înclinații literare de la o vârstă fragedă, fondând un grup literar în liceu, dar s-a înscris la Universitatea din Berlin pentru a-și urma tatăl în studiul limbilor și literelor clasice: așa cum a menționat de mai multe ori în Amintiri din tinerețe (Jugenderinnerungen), el nu credea că poate trăi ca poet și căuta un Brotstudium, o disciplină care să-i asigure o carieră.) © CCC

Ești cufundat în admirația acelui nefericit portret. Știi pe cine reprezintă? Cunoști originalul? Portretul este numai palida lui umbră. Dar care om din Veneția nu-l cunoaște? Să nu-mi spui nimic despre femeia aceasta. Știu tot ce se vorbește despre ea, cred totul și cu toate astea te asigur, cu cea mai mare seriozitate, că până și dumneata, dacă te-ai afla în fața ei, nu te-ai mai gândi la nimic, ci ai mulțumi cerului să nu-ți pierzi mințile. (Andrea Delfin)

Tăcerea este cel mai adânc strigăt al inimii.

În ce spaţiu poate să tacă ceasul zâmbetului iubirii noastre pentru totdeauna?

Tot farmecul tinereții și al veseliei se afla pe acele buze surâzătoare. (Andrea Delfin)

O aristocraţie cu organizaţie prodigioasă, ca cea veneţiană, ca să se menţină, ca să se asigure împotriva valurilor ameninţătoare ale voinţei populare, are nevoie de stăvilarul tainic al unei dictaturi perpetue, care, în forme mai blânde sau mai aspre, ar trebui mereu întărită. Căci unde sunt elementele din care s-ar putea alcătui o adevărată republică şi instituţii libere? Aveţi o clasă stăpânitoare şi una stăpânită, sute de suverani şi mii de oameni din popor. Unde sunt cetăţenii, fără de care esenţa unui stat liber este o absurditate? Nobilii voştri au avut grijă ca omul mărunt să nu fie niciodată matur pentru simţul cetăţenesc, pentru sentimentul răspunderii, pentru adevărate jertfe conştiente, pentru scopuri înalte. (Andrea Delfin, 1862)

La omul necinstit, ca si la cainele tacut, nu vocea e de temut, ci tacerea.

Ceea ce am adus acasă, ca rod al acestui an de călătorie, al artei cu adevărat autentice și viguroase și al iubirii nemuritoare pentru stilul grandios al naturii, așa cum s-a născut în mine în peisajele și caracterul oamenilor din Italia, am raportat despre ele de-a lungul vieții mele și într-un mod atât de variat încât mă pot scuti aici de încercarea îndoielnică de a rezuma aceste experiențe atât de bogate și profunde. (Heyse a petrecut, finanțat de guvernul prusac, un an în Italia unde a efectuat cercetări bibliografice asupra manuscriselor provensale. Ceea ce a păstrat din acest an, însă, erau experiențe și amintiri care se vor cristaliza într-o estetică a „artei cu adevărat autentice și viguroase”, care îi va domina scrisul și gândirea critică de-a lungul vieții.) © CCC

Pastreaza cat mai mult cu putinta tacerea si nu te declara pretutindeni filosof.

Tacerea este cumintenia prostilor. Ca sa-i faci pe acestia sa-si vina in firea lor adevarata, trebuie sa-i provoci sa vorbeasca.

Cel mai bun moment pentru a-ti tine limba este atunci cand simti ca vei exploda daca nu spui nimic. © CCC

Ea nu spunea nici un cuvânt, doar ochii ei vorbeau și spuneau multe lucruri. (Meșterul don Gesualdo) © CCC

Toată lumea tace, sub vraja cântecului. Dar e ciudat: acea întristare deznădăjduită și acel reproș amar cu care palpită sunt mai dulci decât cea mai sublimă, cea mai pasională bucurie. (Domnul din San Francisco) © CCC

Încotro aş putea înţelege tăcerea Lui Dumnezeu când îl întreb de ce ne-a lăsat păcatul originar?

Cine nu stie sa taca, acela n-a invatat nici sa vorbeasca.

E mai bine să taci decât să vorbești fără să spui nimic. © CCC

Tăcerea este virtutea proștilor. (Apoftegme)

De atunci, trăim de parcă am fi furat soarele, luna și stelele de pe cer. Da, dragul meu domn, când te plimbi în munți și vezi Cetatea de departe printre copaci, o găsești foarte frumoasă. De câteva ori au venit străini să stea pe pod și să deseneze castelul. Dar multe alune frumoase au un miez negru, sfărâmat de viermi. Nimeni nu crede că ne sufocăm între aceste ziduri și ne copleșește tristețea. (Învierea) © CCC

Binele este tăcerea răului precum a răului, binele.

Cuvântul este de aur, tăcerea este de plumb. (Ceea ce cred) © CCC