Şi ce a mai ramas din stralucirea noastra de atunci? Din destinul nostru intergalactic de stea? O amintire pe bolta unei lumi, iar aici doua suflete care se cauta etern pentru a se mistui, pentru a arde in neputinta acestei desertaciuni, la fel ca si atunci cand eram o stea.
Poate fi ceva mai important decat iubirea? Doar aceasta poate infrunta praful desertaciunii.
Tacerea este sanctuarul prudentei.
(Curteanul)
Amintirea este frunza care revine din caderea toamnei la stadiul de mugure al primaverii, eternalizand clipa marii noastre iubiri.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.