Să fim optimişti, iubirea mea cea mare, fiindcă avem de partea noastră clipa şi nu Destinul, fiindcă avem eternitatea acestei clipe şi nu timpul, fiindcă ne avem pe noi, acum şi aici, şi nicăieri în urma clipei, fiindcă va ninge cu timp, şi această urmă va fi îngropată de stele căzătoare, devenind o amintire a unei lumi trecute.
Unde aş putea afla vreodată adevărul din vârtejul eternităţii privirii tale?
În ce spaţiu poate să tacă ceasul zâmbetului iubirii noastre pentru totdeauna?
Poate fi ceva mai important decat iubirea? Doar aceasta poate infrunta praful desertaciunii.
Tacerea are glasul ei de intelepciune; ascult-o!
Cel care se pricepe nu vorbește; stăpânind erudiția, el tace.
(Tao Te Ching, Cartea Căii și a Virtuții, în Lao Zi și Taoismul)
De ce aş fi eu alesul inimii tale odată ce am ales calea acestei lumi deşarte prin destin?
Adevărul este apogeul tăcerii dintre bine şi rău.
Să fiu alături de tine înseamnă să cred în mine şi în Dumnezeul iubirii noastre, ce va deveni religia luminii divine din mine.