Şi ce a mai ramas din stralucirea noastra de atunci? Din destinul nostru intergalactic de stea? O amintire pe bolta unei lumi, iar aici doua suflete care se cauta etern pentru a se mistui, pentru a arde in neputinta acestei desertaciuni, la fel ca si atunci cand eram o stea.
Nu poţi striga îndeajuns de tare fără să taci.
Cel mai bun moment pentru a-ti tine limba este atunci cand simti ca vei exploda daca nu spui nimic.
© CCC
Poate fi ceva mai important decat iubirea? Doar aceasta poate infrunta praful desertaciunii.
Gandul nu se coboara acolo unde aude prea multa vorba.
Tu singură îmi afli
Printre cuvinte drumul
Şi-mi vindeci rătăcirea
Grădinilor pustii.
Tu singură îmi aperi
Şi flacăra şi scrumul
Şi toată îndoiala
Tu singură mi-o ştii.
Tu singură, tăcere,
În care pot să caut
Şi ţărmul resemnării
Şi tainice poteci.
Tu singură mă tulburi
Asemeni unui flaut
Şi m-ai putea ucide
Simţind că poţi să pleci.
(Echilibru)
Sunt sigură că nimic nu-mi va mai înăbuși rima,
Am ținut tăcerea captivă ani de zile în gât
ca o capcană a sacrificiului,
acum este momentul să cânt
un ultim rămas-bun trecutului.
(Sunt sigură…)
© CCC
Cine nu poate să tacă, nu știe să vorbească.
© CCC
Într-o tăcere prea îndelungată există ceva amenințător.
(Antigona)
În ce spaţiu poate să tacă ceasul zâmbetului iubirii noastre pentru totdeauna?
Tăcerea lui Dumnezeu e o tăcere a iubirii, o eternitate ce ne înseninează deja de pe acum timpul.
Nu există tăcere mai mare decât în iubirea care nu-şi poate striga neliniştea.
Tăcerea este cel mai adânc strigăt al inimii.
Prin tăcere sufletul îşi regăseşte propriul strigăt.
Binele este tăcerea răului precum a răului, binele.
Cuvântul este de aur, tăcerea este de plumb.
(Ceea ce cred)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.