Citate de Josh Billings

Să lăsăm tăcerea să strige iubirea din catedrala eternităţii unui sărut.

Cata vreme taci, cei dimprejur nu-ti cunosc nici merit, nici cusur.

Ne-am născut în lumea unde tăcerea strigă cel mai tare.

La omul necinstit, ca si la cainele tacut, nu vocea e de temut, ci tacerea.

Cine nu poate să tacă, nu știe să vorbească. © CCC

Cine nu aude tăcerea sfâşietoare a stelelor pe bolta inimii sale nu s-a născut pentru a iubi.

Cel care se pricepe nu vorbește; stăpânind erudiția, el tace. (Tao Te Ching, Cartea Căii și a Virtuții, în Lao Zi și Taoismul)

Tăcerea este cel mai adânc strigăt al inimii.

Cel mai bun remediu pentru reumatism este sa-i multumesti lui Dumnezeu ca nu ai guta. © CCC

Tacerea este sanctuarul prudentei. (Curteanul)

Tăcerea este replica insuportabilă. © CCC

In dragoste, o simpla tacere spune mai mult decat vorbele. E bine ca ele sa fie interzise, exista o elocventa a tacerii mai impresionanta decat limbajul insusi. Ce convingator e indragostitul cand nu poate vorbi si cat spirit dovedeste el!

Tăcerea accentuează profilul unui cuvînt.

Pentru diplomaţi, ca şi pentru femei, tăcerea este adeseori cea mai clară explicaţie. Pour les diplomates comme pour les femmes, le silence est souvent la plus claire des explications. (Hier et Demain)

Tăcerea lui Dumnezeu e o tăcere a iubirii, o eternitate ce ne înseninează deja de pe acum timpul.

Atunci când cuvintele tac pot în sfârşit să vorbească.

Tacerea este unul dintre cele mai dificile lucruri de combatut. © CCC

Prin tăcere sufletul îşi regăseşte propriul strigăt.

Cuvintele tăcerii sunt cuvinte foarte rare care nu se găsesc în nicio carte. Care rămân mult timp blocate în piept, care uneori alunecă până în gât, dar nu ajung până la gură. Cuvintele tăcerii nu sunt menite să fie auzite de urechi. Cuvintele tăcerii sunt șoptite cu gesturi minuscule și expresii faciale imobile. Sunt citite cu ochii închiși, ascultate cu inima, păstrate în adâncul sufletului, în dulceața emoțiilor. © CCC

Toată lumea tace, sub vraja cântecului. Dar e ciudat: acea întristare deznădăjduită și acel reproș amar cu care palpită sunt mai dulci decât cea mai sublimă, cea mai pasională bucurie. (Domnul din San Francisco) © CCC