Tu singură îmi afli
Printre cuvinte drumul
Şi-mi vindeci rătăcirea
Grădinilor pustii.
Tu singură îmi aperi
Şi flacăra şi scrumul
Şi toată îndoiala
Tu singură mi-o ştii.
Tu singură, tăcere,
În care pot să caut
Şi ţărmul resemnării
Şi tainice poteci.
Tu singură mă tulburi
Asemeni unui flaut
Şi m-ai putea ucide
Simţind că poţi să pleci.
(Echilibru)
Tăcerea lui Dumnezeu e o tăcere a iubirii, o eternitate ce ne înseninează deja de pe acum timpul.
Sunt o iluzie pentru care tăcerea devine izvorul fericirii, iar infernul, poarta spre paradis.
Tăcerea este modalitatea autentică a cuvântului.
Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri...
Suferința în doi este suferință pe jumătate.
Nu există adevăr mai mare decât tăcerea în această lume unde domneşte compromisul.
Cata vreme taci, cei dimprejur
nu-ti cunosc nici merit, nici cusur.
Cine nu stie sa taca, acela n-a invatat nici sa vorbeasca.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.