Citate de Georg C. Lichtenberg

In infinitul timpului si al spatiului ne-am intalnit in aceeasi nebuloasa, in acelasi sistem solar, in aceeasi planeta, in acelasi secol, in aceeasi generatie, in aceeasi tara, in acelasi loc, sub acelasi acoperamant, si totusi ne uram, ori cel putin ne suntem indiferenti, in loc sa ne aruncam unii in bratele altora.

Singuratate: dulce absenta a privirilor. (Nemurirea) © CCC

Iarta-ma ca iubirile se fac nou-nascuti, Si nou-nascutii singuratati, si singuratatile iubiri…

Falsa modestie este un lucru mult mai nesuferit decat orice laudarosenie.

Și cruda singurătate Pe care fiecare o descoperă în sine, dacă iubește, Cade acum, infinită, Mă desparte de tine pentru totdeauna. (Sentimentul timpului) © CCC

Este supremul lux, cand ai de toate, sa negi societatea; caci astfel scapi de ceea ce-i datorezi.

Un suflet mare nu e niciodată singur. Chiar dacă destinul i-ar lua prietenii, el, în cele din urmă, îşi va face alţii.

Omului nu-i place sa ramana singur cu sine.

Nu există singurătate mai mare decât cea a unei căsnicii eşuate. © CCC

Pe mine mă uimise atunci nu atât frumuseţea ei, cât singurătatea cu totul neobişnuită, nemaivăzută, ce i se citea în ochi. (Maestrul și Margareta)

Invatatorii si profesorii nu formează indivizi, ci doar specii.

Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau, spune Biblia; filosofii fac exact contrariul creandu-l pe Dumnezeu dupa chipul lor. © CCC (Oglinda sufletului)

In fond, asta e solitudinea: sa te infasori in gogoasa sufletului tau, sa te transformi intr-o crisalida si sa astepti metamorfoza, caci ea va veni intotdeauna.

Singuratatea este posibila doar atunci cand esti foarte tanar, cand ai in fata toate visurile tale, sau atunci cand esti foarte batran, cand ai in urma toate amintirile tale. (Deci...) © CCC

Omul singur nu e mai mult decat o licarire de constiinta trecatoare… Numai colectivitatea organizata devine o forta constructiva. Singularizat, omul se pierde, pe cand intr-o colectivitate, orice sfortare isi gaseste locul ei si toate impreuna contribuie la inaltarea fiecarui individ.

Potop, cad stele albe de cristal Şi ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate, Azi, a murit chiar visul meu final.   Şi ninge-n miezul nopţii glacial... Şi tu iar tremuri, suflet singuratic, Pe vatră-n para slabă, în jăratec, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal. (Singur)

Cat e de crud, cand te afli intre ai tai, strain.

Singurătatea trebuie căutată în oraşele mari.

Singurătatea nu are nimic trist, dar are seriozitatea iubirii, a frumuseţii, a lucrurilor esenţiale. Ea ne îndeamnă să trăim cu curaj, luciditate şi atenţie. Să privim fiecare fiinţă ca pe o singularitate, ca pe o lume aparte, este cel mai mare respect pe care i-l putem acorda. (Spiritul singurătății) © CCC

Singurătatea nu exclude uneori o mare doză de sociabilitate. Cine face un efort destul de serios să pătrundă temeinic în propria-i conștiință poate fi adesea dezamăgit când înțelege că dă peste străini.